De ce?

Inepuizabil subiect mi-am ales si eu azi. Nu stiu cum naiba de mi-a venit pe cararile creierului asa ceva? Sa scriu despre...de ce? Cati oameni normali fac asta? Dar cati copii...?...rai? Putini, foarte putini. De ce? Raspundeti voi va rog. Dar iata ca am pronuntat primul "de ce". Cred ca dupa cuvantul "tata" orice copil mic pronunta pentru prima data "de ce". Sa ma ierte mamele, le pup respectos mana dar cam asa e. De ce eu, de ce alb, de ce iute, de ce acum, de ce ...nu vii? De ce-uri.... “De ce”- urile sunt simultan farmecul şi poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei specii febrile, în perpetuă expansiune intelectuală, dar şi stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite. “De ce”- întreabă şi deştepţii şi proştii. “Proştii” produc ceea ce se numeşte “de ce”- ul castrator, adică o întrebare căreia nu i se poate răspunde şi care blochează orice înfăptuire eficientă: nu există soluţie, dar se suspendă şi bruma de soluţie anterioară întrebării. E ca şi cum ai spune: nu mă urc în lift până nu înţeleg cum funcţionează. S-ar putea să urci toată viaţa pe scări… Nu am scris eu fraza de mai sus, cine a citit Despre ingeri stie cu siguranta si autorul(respect maestre) insa mi-a placut foarte tare ultima remarca. Mai copii, va dati seama ce minunata metafora e acolo si cat adevar cuprinde? Daca nu ai temeritatea sa faci ceva pana nu intelegi principiile fizice, chimice si logice de functionare e posibil sa urci toata viata pe scari. Sigur, cu rabdare poti ajunge in acelasi loc dar un pic mai obosit. De urcare, de cazna si de intrebari. De ce-uri.... c0p!l r@u