DE CE NU TE POT IUBI DUMNEZEIEŞTE (III)-DAN VERONA
Azi avem ultima parte a trilogiei "De ce nu te pot iubi Dumnezeieste". Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu poemul asta. Nu sunt mare critic de poezie (nu sunt mare, sunt imens, sa ne intelegem) dar va rog sa remarcati cresterea de rafinament in exprimare, crestere treptata, odata cu fiecare nou ciclu. Nu vreau sa mai vorbesc de puzderia de metafore si suspine care te indeamna la reconciliere interioara. Hai ca am inceput sa vorbesc ca Plesu(sa ma ierte Maestrul) si nu e bine. Revin sa spun, sper ca nu v-a plictisit, insa indiferent de situatie si cu legatura cu speta in cauza EU va pot iubi Dumnezeieste. Pentru ca...meritati!!!
E CE NU TE POT IUBI DUMNEZEIEŞTE (III)
Pentru că există turnuri înclinate
şi realitatea lor s-a transformat
într-o metaforă atât de frumoasă
pentru aparatul de fotografiat
dar nu pentru conştiinţa ce detectează
strigătul din zid
Pentru că există paranteze
ce-şi dispută supremaţia cu textul
şi iarăşi va veni toamna
cu zgomotul ei de obloane
şi zăvoare trase peste
poemul copacilor
Pentru că asasinul se naşte şi el
din pântecul mamei
şi adesea victima îl leagănă
şi-i plăteşte taxele şcolare
şi pumnalul şi glontele şi otrava
Pentru că naşterea poemului
coincide adesea
cu sărbătoarea chibritelor
Pentru că lupul vorbeşte pe limba mielului
şi acest şiretlic
îl poate folosi oricine
dacă-şi ascute dinţii
Pentru că există cel puţin o celulă
în corpul meu care o ia razna
şi se poartă ireverenţios faţă de tine
Pentru că am cel puţin un nerv
râvnit de cineva la vioara lui personală
Pentru că dacă te apleci puţin
ai să constaţi că unor enigme
li se văd picioarele
Pentru că intri într-o cameră interzisă
şi o găseşti violată
Pentru că sărbătoarea durează până
trece parada
Pentru că poezia e paralelă cu omul
şi se întâlnesc totdeauna
mult prea târziu
Pentru că a mai trecut un secol
comentând sinuciderea poemului
în aplauzele scaunelor goale
Pentru că între noi există cel puţin
o biserică părăginită şi
o promisiune neţinută şi
o uitare înlăcrimată
Pentru că viaţa se consumă căutând
o legătură de chei
Pentru că unul pierde o legătură de chei
şi apoi generaţii întregi lasă impresia
că nu s-au născut decât să o caute
Pentru că fericirea va provoca
noi discuţii şi noi neînţelegeri
la Congresul Internaţional al
Scaunelor Goale
Pentru că toţi vorbesc de curaj
şi fiecare îşi caută o portiţă pe unde
să poată fugi
Pentru că toate lucrurile adorate de cineva
au cunoscut cel puţin un profanator
înainte
Pentru că unii folosesc fulgerul
drept cârjă
Pentru că ritualul nu-şi aminteşte
silaba esenţială
Pentru că la spartul nunţii
vântul aleargă după lămpile dezbrăcate
în timp ce mirii se retrag
spre luna de miere din cioburi
Pentru că privighetorile tale invizibile
sunt atât de fricoase când vine furtuna
şi eu încă nu ştiu cum să le număr
să văd dacă sunt toate sub haină
Pentru că norocul trece pe lângă noi
cu gulerul ridicat
Pentru că iarăşi cade la picioarele mele
un meteorit plin de voci rugătoare
şi-n el aud vocea mea şi a ta
şi treaba asta mă înspăimântă
Pentru că eternitatea nu-i decât
o clipă defectă
Pentru că uneori te îmbrăţişez
şi nu eşti acasă lăsându-mi în braţe o cămaşă
procedând asemenea şopârlei
ce-şi lasă coada
în mâna duşmanului
[1986]