De ce scriu?
Am gasit un text brut, vechi, neprelucrat, printre fisierele mele raspandite pe oriunde. La tine sunt? Sunt cateva? Randuri, versuri, ocari, blesteme, orice, da' de la mine... Cosmetizez un pic si pun textul mai la vale. E cam lunga, scrierea, deh, restul au dimensiuni normale, iesite din comun spre plus. Ma suparasem atunci pentru ca vedeam inutilitatea gandurilor scrise, asternute pe-o foaie de maculatura. Asa mi-am scris poeziile ani intregi. Olograf, pe foi diverse. Si daca te gandesti ca folosesc computerul de vreo 40 de ani vei trage concluzia ca sunt un conservator nedeschis la nou. Poate am vrut doar, sa raman mereu in mireasma iubirii din anii '70,'80, '90. Cat mai multa vreme,posibil. Ca text, ca manifestare fizica si/sau conversationala, ca respect fata de oameni si comportament. Old men, cum ziceam, CopilRau cum ma stiti. DIXIT!!!
Habar n-am de ce scriu… Poezie adica! Randuri d-alea scurte, care se termina cu rima. Imbratisata sau...incrucisata. Dar nu musai doar asa. Poate sa fie si imperecheata sau...alba. Daca nu esti imperecheat... esti alb. La suflet. Cred că uneori ma manancă mintea, sufletul, neuronu-n cap. Sau ma mananca-n cur sa scriu, habar n-am. Sau sinele, ma mananca sinele meu. La inceputuri ma minteam ca scriu pentru oameni, mai precis pentru Oamne si era o minciună așa de frumoasă... Nu voiam să fiu egoist si sa scriu pentru mine, așa, doar pentru liniștea mea interioară! Cred că așa s-au mințit toți poeții, toți scriitorii, în fond. Cum sa scrie Hemingway despre dependenta sa de alcool, sau tulburarile bipolare de care suferea sau Eminescu despre psihoza maniaco-depresiva de care suferea, conform doctorului Sutu, sau Nica, sau habar n-am care? Se intampla sa vreau sa scriu despre lume, iubire sau despre o Ea, pentru gândurile celorlalți, dar cateodata sa ajung sa scriu pentru mine. De ce? Am o explicatie dar nu ma obosesc sa v-o ofer, nu face parte din planul discutiei de azi...
Prea puțini mai citesc poezie in ziua de azi. Putini mai citesc de fapt. Orice... Nici macar tabloidele nu se mai rasfoiesc. Nici macar dupa "fata de la pagina 5" nu mai baleste nimeni. Mai stie cineva de "Pisica-n cizme" a lui Michelson? Nu prea mai e la modă chestia asta cu cititul, deși insist, obsesiv aproape, cred ca e "de bine". Poezie, cu atat mai putin nu se mai rumega. De fapt, pot să număr pe degetele de la o mână, persoanele din cercul meu de cunoștințe care dau cate un click pe un link spre un poem, ori care mai cumpără, din când în când, un volum de versuri. Intr-o dimineata, m-am ales cu o durere de cap cumplita provenita din faptul ca, in metrou, printre smartphonisti, era o persoana cu o carte fizica in maini. Si citea... poezie. M-a afectat asa de mult incat din contradictia termenilor peisagistici din fata mea a inceput sa ma doara-n cap. Crunt.
Nu! Poezia nu e pentru toată lumea și pot să înțeleg asta! Nici mie nu-mi place ciorba de burta. Sau crema de zahar ars. Vinars, da, d-ala beau. Oamenilor cărora nu le place poezia nu sunt de condamnat, nu îi consider artificiali și nu îi judec. Unora nu le place, sau nu le placea Nichita, de exemplu. Pana nu au expermentat. Nu acuz oamenii. Nu înțeleg însă persoanele care nu vor să guste măcar o picatura din acest desert oferit prin cuvânt, prin vers, dar continua sa afirme ca "nu-mi place". E ca sexul (oral poate), nu poti sa spui daca iti place sau nu, daca nu il faci. Tot un fel de desert si in cazul asta. Cum naiba sa nu iti placa Bacovia. Ca poezie, zic, nu va ganditi la alte chestii. Cum sa nu te zgaraie pe suflet, "Plouă, plouă, plouă/ Vreme de beție/ Și s-asculți pustiul/ Ce melancolie !/ Plouă, plouă, plouă..." . Bine bai CopilRau ca te dai tu destept cu scrierile altora! Dar Tu? Tu poti scrie ceva? Cu zgarcenie va ofer o particica din mine. O particica mica, dar grea d.p.d.v. filozofic. Este o strofa extrasa din "Erase Noi" de prin 2021:
Noi am ucis notiunea Noi
Noi am redevenit ca si noi
Noi fara substanta, lucruri noi
Noi, noutate-n doi.
Hai sa va trag! Concluzia acestui articol... Cine mai citește poezie in ziua de azi? Nu știu, habar n-am si nu ma intereseaza! Ma doare-n Transfagarasean de chestia asta. Pentru ce scriu poezie? Scriu...., scriu... Pentru mine. Un mine care se bucură de tine... Se bucura de tine... Ca ma citesti, ca zambesti, ca te incrunti, ca apreciezi si astepti viitoarele emanatii de materie cenusie. (de ce dracu' i-o zice "cenusie" cand ea, materia aia este responsabila de "procesele cognitive și motorii care ne permit să interacționăm cu lumea înconjurătoare". Cum sa interactionam cenusiu cu lumea? Spuneti voi...! CUM?
Asta a fost parte din textul gasit. Recunosc ca l-am adaugit si cosmetizat, spalat, coafat, fardat la greu. Era cam (prea) rau in exprimare. Mai sunt variatiuni pe-aceeasi tema, dar ma mai gandesc daca sa le public si p-alea ori ba. CR_