De moda veche

Am suparat suflete. Am innegurat existente. Am adus lacrimi si oftat. Si toate astea cu pastila de sambata trecuta: Pastila de weekend_05nov22-Schimbarea. Dojana grea am primit dupa patania asta. Voi dori la pastila viitoare sa dreg oarecum busuiocul cu o a doua parte despre Schimbare. Voi incerca sa nuantez lucrurile, faptele, trairile si... iubirile. Despre schimbare se poate scrie mult. Mult si bine. Eu am facut-o prost. am scris prost! Imi cer scuze pe aceasta cale. Eu am ramas.... "De moda veche!" CR_

 

Da, sunt încă de modă veche, dacă pot spune așa. De moda veche, adica un fel de conservator al vietii. Un conservator ancorat in tehnologie, nou si cunoastere. Mă topesc insa după tot ce înseamnă rafinament, finețe, maniere alese, bun-gust. Prietenii stiu ca asa este, stiu si de ce, stiu ca nu bat campiile gratuit ca sa umplu spatiul pe aici. Îmi trezește un fior de admirație femeia elegantă, suavă, cu gesturi ușor teatrale, care își face mereu simțită prezența oriunde s-ar afla. Ma doboara dialogul elevat, tonul ei cald-soptit, surasul si ochii ei vii. Ma inrobeste femeia cu prestanta, cu atitudine, care stie sa rada (sau sa planga) atunci cand trebuie. Doar atunci cand trebuie si langa cine trebuie. Iubesc femeia care impune respect și căreia nu ai putea să-i refuzi multe, așa cum, în aceeași măsură, mă impresionează bărbatul galant, cu educație aleasă și bun simț, cu o cultură impresionantă și un spirit de analiză remarcabil. Femei, barbati nu are importanta, daca au insusirile de mai sus sunt buni compatrioni.

 

Despre ei s-ar putea spune că sunt "specii" pe cale de dispariție, însă niciodată nu le voi putea considera demodate. Se spune ca sunt "defect"? Se poate zice ca sunt retrograd, conservator sau nedeschis la schimbare? (of, iar schimbare). Ca specie suntem atât de avizi după tot ceea ce este nou, (nu neapărat și bun) incat căutăm inspirație în locuri de multe ori neinspirate. Ne tangentam cu persoane pe care ar fi trebuit in dinamica miscarii sa le evitam. In aceste conditii ajungem sa uităm ceea ce este, cred eu, esențial și anume cultivarea personalității proprii. Vrem să fim "în trend" pentru a nu ne lua valul, acceptăm modele și tipologii pe care, poate, nu le înțelegem sau agreem în totalitate și asta, de frica izolării. De frica iesirii din tiparele curente, de frica de a nu parea un "ciudat" sau un neadaptat. Este o forma de snobism mascat chestiunea asta, dar Doamne-Fereste daca am putea sa recunoastem vreodata asta. In virtutea acestui fapt exista o "multime" care nu a invatat ca ceea ce este bun pentru unii, nu este întotdeauna bun pentru majoritatea. Iertati-mi cuvantul "snob" folosit injust mai devreme. Acceptati "imitator jalnic".

 

Ar fi atât de frumos, (sunt doar consideratii personale aici, sa dati cu bata daca merit) să avem curajul să ne permitem să fim reali, să simțim și să trăim după normele proprii. Si sa iubim. Sa iubim curat, sincer, sa o facem cu toata fiinta, cu tot sufletul si cu toata energia de care dispunem. Să ne lăsăm purtați mai mult de sentimente curate, să fim inspiraționali mai mult decât inspirați. Sa ni se para normal sa ne adresam cu "sarut-mana" unei Doamne, sau sa ii cedam accesul la intrarea intr-o cladire. Sau la iesire! Sa spunem "te rog" si "multumesc" nu doar cand vrem cu tot dinadinsul sa obtinem ceva, sa mangaiem suflete, sa vorbim cald si sa aducem farama de fericire si zambet pe suflete zdrobite. Sunt de moda veche, cum spuneam... Lapidati-ma daca va sunt incomod. Lapidati-ma daca merit asta! Accept piatra voastra cu demnitate si imi las capul descoperit pentru intalnirea cu ea.

 

Gata cu articolul. Sunt de moda veche, asa e. Inca mai scriu introducere si incheiere la un text. Inca ma bucur de poezie si muzica lenta. Si de toamna. De toamna si de ploaie.... CR_dixit!!!