De-or trece anii...-Mihai Eminescu

De-or trece anii...

 

 

De-or trece anii cum trecură,

ea tot mai mult îmi va plăce...

Pentru că-n toată-a ei făptură,

e-un „nu știu cum” și-un „nu știu ce!”

 

M-a fermecat cu vreo scânteie

din clipa-n care ne văzum?

Deși nu e decât femeie,

e totuși altfel... „nu știu cum!”

 

De-aceea, una-mi este mie

de ar vorbi, de ar tăce,

dac-al ei glas e armonie,

e și-n tăcerea-i „nu știu ce”.

 

Astfel robit de-aceeași jale

petrec mereu același drum,

în taina farmecelor sale

e-un „nu știu ce” ș-un „nu știu cum”.