De vorbă cu iarna-Ion Minulescu
De vorbă cu iarna
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...
era-mbrăcată ca și-acum un an,
cu aceeași albă rochie de bal,
păstrată vara sus, pe Caraiman...
Călătoream spre țara unde cresc
smochine, portocale și lămâi...
eram într-un compartiment de clasa I,
cu geamul mat, pietrificat de ger,
și canapeaua roșie de pluș,
sub care fredona-n calorifer,
sensibil ca o coardă sub arcuș,
un vag susur de samovar rusesc...
Și-am coborât în gară, pe peron,
să schimb cu Iarna câteva cuvinte...
venea din Nord,
venea din Rosmersholm -
din patria lui Ibsen și Björnson,
de-acolo unde,-n loc de soare
și căldură,
înfrigurații cer... Literatură...
și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
decât în țara unde cresc smochine,
curmale, portocale și lămâi,
și din compartimentul meu de clasa I
m-am coborât ca un copil cuminte
și m-am întors cu Iarna-n București...
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
ce mare ești,
ce bună ești,
ce caldă ești!...