Declaratie de dragoste_1

Am promis zilele trecute o incercare literara materializata intr-o declaratie de dragoste. Declaratie de dragoste-Provocare de autor. Am promis o compozitie literara pentru voi, pentru fiecare dintre voi, pentru cine are ochi sa auda si cine are urechi sa ... vada. Iata ce a iesit. CR_

Ma incearca respiratii de dor. Dor dureros, crut. Aș vrea să-ți sărut mâna atât de mult încât să nu o mai poți folosi niciodată în viața ta, vorba lui Kafka. Ma gandesc la tine si imi amintesc dragostea. Este ceea ce trebuie să-mi tot reamintesc. E amuzant cum poți uita totul, mai puțin oamenii care te iubesc. Sau care te-au iubit vreodata. Sincer. Poate de asta oamenilor le este atât de greu să treacă peste povestile lor de dragoste. Mi-e sete de tine de imi crapa buzele. Nu pleca de lângă mine nici macar in vis. Spune-mi tot ce vrei, chiar dacă crezi ca ma poti răni puțin. Nimeni din lume nu va iubi nimic din ceea ce faci la fel de mult ca mine. Hai povestește-mi despre tine, despre persoana pe care o iubesc, cea caruia ii tremura usor degetele mainii, de emotie, cand ma vede. Despre fata aia cu palme moi, umede si niciodata reci. Lasă-te dusă de val. Nu te cenzura fata de mine, doar din dorinta că nu vrei să ma îngrijorezi sau crezand ca mă ajuți astfel. Uite, hai sa iti marturisesc eu primul ceva. Sa iti spun ceva ce nu ti-am mai zis niciodatata pana acum: Când te dezbraci în fața mea, în sfârșit înțeleg de ce m-am născut. Sa te pup cu tot ce am, as vrea. Ca şi cum nu te-aş mai fi sărutat niciodată asa. Pentru că asta e realul, în sfârșit am ajuns în acest loc si la acel loc, și asta este mai bun decât orice basm, decat orice vis sau dorinta ascunsa. Pentru că nu mai vreau sa las oamenii să mă oprească. Si atunci aevea parca te aud si pe tine spunand: "când l-am sărutat înapoi cu tot ce am, a fost ca și cum mi-am găsit partea lipsă, pentru că în sfârșit am găsit pe cineva care să-mi umple basmul. Sau visul. Sau dorinta cea mai ascunsa“. Esti tu aici, esti tu mereu si am senzația că sunt acasă când sunt cu time. Cred ca este mai mult decat iubire aici, este un sentiment profund și mult mai intens pe care mi-e greu să-l exprim mai mult de atât in saracia cuvintelor din lexic. Mă gândesc la tine mereu. Acum, iar si iar. Te văd în pat, mai frumoasă decât orice a fost vreodată. Te iubesc mai mult, chiar, decât atunci când am spus că te iubesc doar acum câteva secunde.  Si visul meu continua… Ne punem brațele unul în jurul celuilalt, corpurile apăsând strâns unul pe altul. Sper că voi simți mereu asta, fiorul care îmi curge prin vene de fiecare dată când suntem aproape. Nu cred că buzele mele ar putea aparține altcuiva decât corpului tău. Vreau ca corpul tău să fie încolăcit în jurul meu, cald ca o pătură și strâns ca un șarpe. Atât de aproape, încât ai putea fi în oasele mele, in sufletul meu, in trupul meu. Si viceversa. Am iubit si ne-am iubit ca și cum am fi încercat să recuperăm timpul pierdut. Fiecare atingere devenind aici o scuză, un "imi pare rău că nu am fost cu tine în fiecare zi din școala primară, sau de la gradinita, de la cresa chiar”. Mă atingi și dintr-o dată mă simt mai puțin sfâșiat de războiul dorului din mine. Nu sunt sigur cum ar trebui să se simtă liniștea, dar cred că se poate simți prin tine, cu tine. Linistea mea esti TU. Ma gandesc la Hemingway acum: "Am făcut dragoste și apoi am făcut dragoste din nou și apoi după ce am mai făcut dragoste din nou, liniștiți și întunecați și necuvântători și fără gândire și apoi ca o ploaie de meteoriți într-o noapte rece, ne-am dus la somn.“

Cam atat azi. Luati va rog textul de mai sus ca o alegorie literara, un pasaj beletristic care va deschida cartea de pe noptiera fix la el. Nimic altceva... Mai am lucruri de spus, cuvinte de rostit pe marginea temei date. Nu vreau sa plictisesc insa cititorii cu un articol lung. Promit ca, daca reintru in transa, sa scriu si partea a doua a acestui document marturisire literara. Pana atunci sa fiti cuminti si sa aveti grija de voi. CR_dixit