Descântec de ploaie-Ana Blandiana

    Descântec de ploaie

    Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
    Înnebunitele ploi și ploile calme,
    Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei,
    Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,

    Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
    Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
    Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,
    Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.

    Știu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
    E urât și poate nici nu e adevărat,
    Dar lasă-mă atunci când plouă,
    Numai atunci când plouă,
    Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".

    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
    Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
    Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
    Eşti departe plecat şi eu te aştept,
    Şi tu ştii că te-aştept,
    Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să aștept
    Și totuși aștept.

    E-n aer miros de dragoste viu,
    Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
    Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
    Toți trecătorii sunt îndrăgostiți,
    Și eu te aștept.

    Doar tu știi –
    Iubesc ploile,
    Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
    Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei…

Descantec de ploaie, versuri Ana Blandiana, muzica Maria Magdalena Dănăilă