"Nu am știut niciodată cum să mă închin până nu am știut cum să iubesc" zicea William Shakespeare. Eu neputand sa ma masor cu el zic doar ca nu m-am cunoscut îndeajuns până acum, daca nu am ştiut că în mine există atâtea resurse pentru iubire. Iubire pura, iubire romantica, iubire apriga, iubire latina, iubire totala. Aş vrea să te pot sorbi, să poţi cuprinde gândurile mele, să vibrezi odată cu mine ca să înţelegi teribila întâmplare a sufletului meu, a fiinţei mele. În frumuseţea ei absolută aceasta intamplare e ceva aproape înfricoşător, atât pare de neomenească, de celurica. Şi în dimineaţa aceasta m-am trezit pui ciufulit şi somnoros în cuibul Acasă al braţelor tale. M-am lasat moale, abandonat aproape, să mă creşti, sa ma ingrijesti şi să mă iubeşti. M-am dat ţie spre desăvârşită modelare, să-ţi fiu pasăre măiastră, sculptată în carnea ta, după gândul tău dacă ai să mă vrei pentru totdeauna. Acum sâmbăta, mă simt ca un origami maimutoi tăiat anapoda din hârtie, lăsat în bucătărie, la aburi. Aburii ceainicului tau de ceai. Mâinile mi se înmoaie de la umezeala aburului, obosite să tot încerce să ajungă la tine, picioarele mi se rulează ca să mă ţină pe loc – chiar şi în starea aceasta de hartie umeda aş porni să te caut. Iar gândurile mele sunt fluturi liberi şi nemuritori care se opresc după îndelung zbor, în palmă aşezându-ţi inima. Nu m-ai întrebat, nu ţi-am spus… cel din urmă acord de chitară e ochiul meu în vârtejul de culori al lumii, rostogolindu-şi lacrimile peste pietrele rotunde ale fiecărei zile, purificându-le, un plâns tăcut al răbdătoarei aşteptări de tine, căruia i-ar putea răspunde cu vibraţia inspirată a unei corzi de chitară. (iar fraza lunga, sa imi fie cu iertare profa). N-am să încetez să te iubesc vreodată, e peste puterile mele. M-am dat tot ţie, dacă ar fi să te pierd, n-ar mai rămâne din mine decât coaja moartă a unui suflet pe care l-am crezut frumos şi bun şi pe care l-am ucis, paradoxal, dorindu-mi prea multă dragoste. Dacă aș fi de gheață ai putea vedea cu ochii tăi cum mă topesc când îmi zâmbești, dar bine că nu sunt, pentru că altfel m-aș fi topit deja si nu ti-as mai fi fost! Aștept o rază să-mi pătrundă în suflet, să mă lumineze și să-mi spună „te iubesc!”. Iar acea raza să fie vocea ta ce mă trezește de dimineață si ma imbie cu o ceasca de cafea sau ceai! Alături de tine, am câștigat capacitatea de a mă bucura de soare și primăvară, ploaie în mijlocul toamnei sau rataciri prin parcuri. Mi-a fost greu să găsesc cuvintele pentru a descrie toate sentimentele pe care le-ai trezit în mine. Sunt bolnav după tine și acesta este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. E o boala care ar lasa toti medicii someri. Am nevoie de tine precum de aer. De aerul nostru! Pentru că tu ești viața mea!
Gata, trezirea! Iesiti din starea care v-a cuprins. Realitatea e alta, cruda, rea cateodata, sau buna, frumoasa si calda. Fiecare o are dupa faptele si iubirile sale. Intorceti-va la lucrurile lumesti, ce am scris mai sus e o poezie-n proza, orice asemanare cu faptele reale traite in trecut sau prezent fiind pur intamplatoare. Sper ca v-a placut cadoul meu de azi, sambata, noiembrie 13, Anul Domnului 2021
