Despre coniac...

Cautarile mele pe internet s-au soldat cu ceva placut de data asta. Gustativ placut. Nu va ganditi "departe" ca realitatea este cruda. Am gasit cate ceva povestit despre coniac. Deci azi bem. Daca faceti voi cinste. Daca nu, oricum putem citi impreuna randurile de mai jos cu toti ochii. Va imbratisez pometii. CR_dixit
 
Popas în fascinanta lume a coniacului.
În ultimele trei secole, coniacul a fost recunoscut aproape universal ca cel mai fin dintre toate băuturile alcoolice distilate din struguri. Și acest lucru este perfect explicabil datorită unui număr semnificativ de calități incomparabile pe care le are: gustul fructat, subtilitatea buchetului, intensitatea, căldura și, mai ales, complexitatea.
 
O băutură cu istorie
Istoria coniacului, cunoscut și cu apelativele "apa vieții" sau "licoarea zeilor" începe foarte devreme. În primul secol al erei noastre împăratul Domitian interzice cultivarea vinului, lege anulata două secole mai târziu de către Probus. Activitățile viticole se răspândesc tot mai mult de prin secolul al XII-lea, când ducele de Guyenne ordonă plantarea de vie în regiunea Poitou Charente.
În 1411 începe distilarea vinului într-un fel de brandy, apreciat de femierii din Armagnac. Un rol decisiv în răspândirea tehnicii licorii aşa cum o ştim astăzi îl au olandezii, care achiziționează vin din Champagne şi Borderies şi îl trimit acasă pe mare. Aceștia remarcă faptul că vinul pare a suferi în timpul transportului, aşa că, pentru a-l păstra mai bine, încep să-l distileze şi îi dau un nume sugestiv: brandwijn, care înseamnă "vin ars". Această tehnică le permitea să transporte băutură fără ca ea să se altereze, dar pentru a o consuma acasă vor fi nevoiți să adauge apă. Și doar atât a trebuit pentru a lua naștere, câțiva ani mai târziu, o băutură care, odată perfecționată, avea să cucerească definitiv inimile consumatorilor din toată lumea.
 
Brandy versus coniac
Denumirea inițială de brandwijin și trăsăturile comune determină multe confuzii când vine vorba despre brandy și coniac. O dată pentru totdeauna, coniacul este un tip de brandy, un fel de subcategorie a unei categorii mamă. Sau, cum spun unii specialiști, coniacul este pentru brandy ceea ce reprezintă șampania pentru vinul spumant. Practic, toate coniacurile sunt brandy, dar vice versa nu este valabilă.
Totuși, ce este coniacul?
Coniacul este o băutură alcoolică tare, având o concentrație de 38 – 50% alcool, și este produs exclusiv în regiunea Cognac din Franța. Strugurii pentru coniac se cultiva în departamentul Charente-Maritime, în special din departamentul Charente și în câteva sate din Dordogne și Deux-Sèvres. Per total, este vorba despre 75.000 hectare de vie.
Există doar șase soiuri de struguri admise pentru a se face vinuri pentru coniac. Acestea sunt Colombard, Folle Blanche, Montils, Ugni Blanc, Sémillon și Folignan. Din acestea se obțin vinuri cu conținut redus de alcool și aciditate mare, ideale pentru a fi transformate în coniac.
După ce au fost culeși, strugurii sunt puși imediat la stors, pentru a nu se oxida. Odată obținut mustul, procesul de vinificație poate începe. Fermentarea are loc în două etape, după care urmează dubla distilare. Coniacul se maturizează în butoaie de stejar cu capacitatea de 500 de litri, fabricate din stejar cultivat numai în două păduri din Tronce și Limousin. Acest aspect nu este lipsit de importanță deoarece lemnul de stejar al butoiului contribuie la gustul unic, aroma și culoarea coniacului. Conform rezultatelor studiilor biochimice, ,,apa vieții” absoarbe din lemnul de stejar un ,"cocktail" de peste 2.000 de substanțe.
Pe parcursul acestui proces, conținutul de alcool al coniacului scade semnificativ. Produsul este învechit cel puțin doi ani, însă anumiți producători depășesc cu mult această perioadă pentru a da băuturii un gust mai puternic. Procesul de maturare are, de asemenea, trei faze: extracția, îmbătrânirea și oxidarea.
 
sursă: bauturialcoolice.ro