Pastila de weekend_03aug24-Despre cunoastere
03.08.2024 13:30
Iar e sambata intr-un inceput de august. Luna lui cuptor. Avem deci nevoie de o pastila de racorire. Mi s-a spus, reprosat e prea mult, ca nu am mai scris..."rau" de ceva vreme. Ca acel CopilRau, lup tanar care musca pe vremuri cu urme din toate diafragmele feminine (ma refer la suflet, de ce va patineaza gandul spre capu-pieptului tot nu inteleg), din carotidele masculine, dormic de "sange-n suflete prin ceea ce scria", s-a imblanzit, dintii lui preschimbandu-se in incisivi de lapte. Imi adun gandurile si incerc sa scriu ca pe vremuri. Cu urme. Pe suflet. Acu' voi sa nu credeti tot ce cititi pe aici. E beletristica, e poveste, e fictiune. Daca insa, printr-o frecventa armonica nedorita va regasiti in vreun cuvant din cele ce urmeaza va aduc o cascada cereri de iertaciuni. Hai sa... pur...pur si simplu, nu,nu...., hai sa pur...sange..., nu , nu mai oameni buni, ce aveti?, hai sa pur....cedem. CR_dixit
Am ajuns încă o dată la dureroasa concluzie că oricât de mult am avea impresia că-i cunoaştem pe cei din jurul nostru, niciodată nu reuşim cu adevarat să ajungem la această "performanţă". Despre cunoastere glasuim azi, acu. Cunoasterea celor cu care interactionam intr-o masura mai mare sau mai mica, la o adica, fara frica si-n forma fizica. Habar nu am, cum reuşesc din cand in cand să atrag în jurul meu numai "oameni", (persoane sa le spunem mai bine) care mai devreme sau mai târziu îşi scot colţii ascuţiţi, îşi arată răutatea, frustrarea şi invidia. Calitati umane de-altfel si acestea. Cand mai ziceti unui om ca e plin de calitati, sa va ganditi la ce am zis eu acum. Rautate, frustrare si invidie, calitati umane si ele. Habar nu am, cum şi unde greşesc de ajung să mă învârt cateodata într-un cerc vicios plin de oameni care mă trădează..., oameni pe care-i cred apropiaţi, buni, uneori prieteni. ( 'ăi de se simt cu taunele pe caciula vor comenta ca poate problema e la mine, dar contra-argumentul de nezdruncinat sta in toti oamenii care ma iubesc dezinteresat, sincer si loial ). Habar nu am, cum şi ce trebuie să fac să nu mai am parte de dezamăgirea "prietenilor" şi cum să reuşesc să-i "citesc" mai bine de la început. De la prefata chiar, de la introducere, de la dechiderea primei coperti.
Niciodată nu mi-a plăcut să mă uit în curtea altuia şi să reduc ceea ce văd la mine. Mi se pare o competitie neloiala, nesanatoasa si inutila. Niciodată nu mi-a plăcut să mă răzvrătesc atât de tare împotriva celorlalţi, doar pentru că am eu senzaţia că ei au ceea ce eu mi-aş dori. E o forma de invidie blenoragica care nu face cinste nimanui. Niciodată nu mi-a plăcut să analizez vieţile altora şi să-i invidiez pentru ceea ce sunt ei sau au realizat peste timp. Ba dimportiva, m-am bucurat sincer de succesul lor. Niciodată nu mi-au plăcut toate acestea şi culmea ironiei este că atrag uneori persoane în jurul meu ce adoră să facă toate astea ... şi e dureros să nu-i simţi de la început. Acu' oi fi eu nesimtitor sa nu ma prind din prima dar nesimtirea lor e maxima, e infinit mai insemnata. Am folosit cuvantul "niciodata" de atatea ori incat ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa se numeasca pastila. Schimb cuvantul preponderent. Dezamăgirea ce ţi-o provoacă te face să-ţi pierzi complet încrederea în oameni şi să conştienţizezi că unii dintre ei chiar sunt răi, atât de răi încât ar călca până şi pe cadavre pentru a se simţi ei băgaţi în seamă aşa cum îşi doresc... şi le place la nebunie să fie aşa. Le place sa se bage-n seaman cu "te miri ce nimicuri usoare" in lipsa indemanarii de a crea o unitate frazeologica serioasa, o expresie idiomatica in adevaratul sens al cuvantului. In Vitanul de pe vremuri prieten numai mie, aveam o vorba de cartier rau famat ce era. Sunt niste labe triste, blegi si pamantii 'cufundate-n... numai zic in ce, ca se supara "sefu' " pe mine. Revin la puroiul uman de care vorbeam. Mai devreme sau mai târziu, tocmai aceştia vor ajunge să se înece cu propriul lor venin. Ala galben-verzui, puturos, lipicios, otravitor si urat mirositor. Şi nu spun asta ca pe-o satisfacţie, ci tot ca pe o dezamăgire. Dezamăgirea de a fi crezut în cineva care n-a existat cu adevarat niciodată.
Da, "dezamagire" ar fi trebuit sa se numeasca pastila de azi. Dar cate titluri sa aiba si ea? E o pastila de vara, cum ziceam, usoara, racoritoare si oarecum digerabila. Va reamintesc ca e doar o incercare literara textul de mai sus. Nu fiti tristi, pot mai mult. Provocati-ma voi vreodata si vedeti pe naiba. Dar apropo, voi nu ati avut niciodata in viata voastra parte de asa oameni? Daca nu ati avut....nu jubilati, nu e timpul trecut!!! CR_dixit