Despre minciuna
Am primit bobarnace de la cititori! Destule ca sa cred ca au dreptate. Mi s-a reprosat, ca pe aici, nu prea mai apar decat citate in aceasta sectiune. Tu chiar nu mai scormonesti si dupa altceva pe net?, asa am fost intrebat? Le plac cititorilor citatele mele, ideea si sufletul pe care il ofer in citate, dar mi-au cerut o binevenita diversitate pe aici si consider ca au dreptate.
Azi vin cu ceva greu. Ceva CopilRau style. Vorbim de minciuna azi. Va vad speriati, stati linistiti, orice asemanare cu realitatea voastra cotidiana este pur intamplatoare in randurile de mai jos. Si exceptia nu face decat sa (imi) confirme regula. Asa... deci hai sa purcedem. O secunda sa imi suflec manecile, nu vreau sa imi murdaresc prea tare hainele cu un subiect ca asta. Nici mainile si nici sufletul. Ideea mi-a venit de la poezia lui Minulescu postata pe aici azi, un pic mai devreme. A 9-a porunca, aia simplificat numita "sa nu minti!" nesimplificat este “Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau” (les. 20, 16). Parca suna mai "intelectual" asa, nu? Dar tot aia e, credeti-ma! Aceasta porunca opreste minciuna, care inseamna tainuirea cu stiinta si vointa a adevarului, pentru a insela, rataci sau pagubi pe altul conform traditiilor ortodoxe in care am fost botezati. Minciuna se savarseste cu vorba, cu scrisul, cu fapta sau si numai cu anumite semne, sau cu tacerea. Daca desfacem firul in patru, daca decelam componentele, minciuna ea poate avea o multime de forme dintre care, cele mai cunoscute in opinia mea ar fi:
1) Marturia mincinoasa, juramantul stramb si cuvantul nedreapt impotriva aproapelui; (nu voi comenta niciunul din punctele de mai jos din mai mult emotive. Sa nu para comentariu subiectiv, sa nu para prea mult patos pus in cuvant, sa nu para implicare pe subiect nejustificat de mare si de ce nu, doar... "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra" deci in mod sigur nu eu)
2) Obiceiul de a adauga cate ceva la adevarul lucrurilor, adica de a inflori mereu lucrurile, incat nu se mai poate sti care este adevarul. De asemenea, naravul de a te lauda cu lucruri pe care nu le ai, sau de a tainui pe cele avute, spre a insela pe altii;
3) Viclenia sau vorba cu doua intelesuri, din care nu se poate deosebi adevarul si prin care se urmareste inselarea cuiva;
4) Prefacatoria (falsitatea), adica ascunderea minciunii sub chipul prieteniei, dragostei si al binefacerii, spre a insela si pagubi pe altii;
5) Lingusirea, care inseamna laudarea cuiva pentru insusiri pe care acela nu le are, in scopul castigarii de foloase nemeritate;
6) Fatarnicia (ipocrizia mai cunoscuta de noi), adica primirea fara gand curat a parerilor si spuselor altuia, pentru a castiga foloase deosebite de pe urma acestui lucru. Cei cuprinsi de fatarnicie una gandesc si alta spun si fac.
7) Vorbirea de rau de rau, clevetirea sau calomnia, prin care se pun pe seama cuiva cuvinte rele pe care acela nu le-a spus, sau fapte rele pe care nu le-a facut, cu gandul de a-i face rau. Tot aici se numara si raspandirea celor inventate, nascocite pe seama cuiva.
Ma opresc deocamdata aici. Maine, daca raman sanatos la cap pana atunci, voi continua subiectul. Stai pe fir, pe net sau pe orice altceva aveti la indemana sa fiti aici. Maine voi incerca sa va divulg semnele pe care le puteti observa la persoana care va minte, semne de unde puteti sa stiti ca o face. E doar din experienta, din informare, scormonire pe net cum va place voua sa ziceti si din ani de studiu de psihologie judiciara si psihologia infractorului, cursuri care m-au pasionat si mi-au acaparat intreaga atentie intr-un moment al vietii mele. Ne "revedem" curand cu continuarea subiectului asta