Incercare literara-Despre oameni
23.10.2023 14:45
Nu am mai scris demult pe aici din varii motive. De un lucru sa fiti insa siguri. Ca nu am facut-o pentru ca nu mai aveam ce spune. Sau ca nu am mai scris pentru ca nu mai aveam de cine "sa ma iau". Sau nu am mai avut cuvintele la mine si frazele, sau constructiile sintactice fie ca ar fi fost ele pasive, reflexive, impersonale sau deviante. Nu am mai scris pentru ca am tot vrut sa "scot" ceva mai bun. A vrecut vremea si pe nesimtite ne-a invaluit toamana. O toamna buna, ca sufletul oamenilor nascuti in ea, o toamna calda ca inima aceleiasi clasa de fiinte, o toamna cu soare, neastampar si belsug. In toate. Bine, si in toti, daca vreti voi, ca sa nu carecumva sa ma considerati un misogin conservator, care inca scrie pe caiet maculator in ciuda notes-urilor primite cadou. M-a urecheat si d-nul A ca nu am mai stat cu voi pe aici la o snoava. Mi-a zis sa vin cu un sir de articole strong sa ma scot cumva. In fata lui dar mai ales in fara voastra. Nu fac teoria scos-ului acum, deoarece cateodata aceasta actiune este involuntara, fireasca si nedorita chiar. Azi vorbim despre oameni. Nu va asteptati sa aflati de aici ce nu stiti inca. Azi doar vorbim. Maine traim, Poimaine iubim...s.a.m.d. CR_dixit
Cred că am dat mai mult timp decât ar fi trebuit, să mă întreb cum pierdem oamenii pe drum. S-a irosit prea multa vreme din timpul universal al neuronilor mei pentru asta. Am ajuns să învăț că oricât de mult vrem să-i păstrăm pe toți, lumea asta nu e mică așa cum spun toti și viața însăși e ocupată ca naiba cu o multime de chestii. Cum sa pastrezi toti oamenii "cu tine"? Voi vorbi la persoana 1-a de acum incolo, nu pentru a va demonstra ca e vorba de mine ci pentru a invalui intr-o unda de incertitudine gandirile (sau gandurile, mai negociez cu Eul meu cum sa scriu) voastre. Cum sa va pastrez pe toti? NU, nu se poate, și din faptul că fiecare dintre noi avem propriile vise de urmărit. Visuri, teluri sau target-e. Eeee..da, fix la tinta ma gandeam si eu. Dar fix, fix... Voi nu fiti nebuni ca mine, ganditi-va cuser, nu fiti nebuni, fiti sniperi. Adica tot la tinta, target, deh. Hai sa revin... Drumurile noastre se pot intersecta în anumite momente, dar există o mulțime de drumuri în fața noastră și nu-i putem obliga pe alții să urmeze același drum pe care l-am ales pentru noi, doar si pentru faptul ca nu toți împărtășim aceeași destinație. Unii oameni s-ar putea răzgândi pe parcurs si ar face o curba, ar lua o întorsătură, alții s-ar opri din mers și ar înființa o tabără d-aia cu careu si drapel in mijlocul lui, de bucurie după ce au găsit ceea ce au cautat. Daca am fost prea alambicat in gandire si nu m-ati inteles sa imi spuneti va rog. Pot si mai mult de atat. Mult mai mult. "Nu poti schimba oamenii..." spunea Koepke. "Iti poti schimba asteptarile" zicea tot el. Am citit undeva asta si mi-a placut maxim. Caut si va arat si voua. Textul cu pricina, desigur.
Am mai invatat ceva. Toti dintre noi care am ales să nu renunțăm să ne urmărim visele, cei care încă nu ne-am găsit locul în acest Univers, nu ne rămâne nimic de făcut decât să continuăm. Indiferent de varsta, de gust sau bust. De multe ori m-am uitat în dreapta mea, apoi în stânga să văd cine a rămas lângă mine. Deseori ma uit si inapoi amintindu-mi de oamenii pe care i-am pierdut pe drum, si nu pot decat sa sper că viața îi tratează bine acolo unde sunt. Si sunt fericiti, multumiti si veseli ca si-au gasit locul. Apoi, aștept cu nerăbdare visele mele cu un foc în inimă pe care putini il intuiesc și continui să merg, sperând că într-o zi, voi ajunge și eu acolo. La un ipoteric "acolo"-destinatine, tel sau target. DA, fix la tinta!!!
"Nu poți schimba oamenii. Îți poți schimba așteptările. Poți stabili limite și să iei decizii despre cât timp și efort dai. Poți să-ți reorientezi atenția. Poți practica acceptarea și renunțarea. Dar nu poți modela pe cineva în cine vrei sau ai nevoie să fie. Nu-i poți obliga să facă o tură înainte să fie gata. Nu le poți cere să devină cineva diferit de cine sunt în mod autentic. Nu ar trebui să o faci. " zicea Daniel Koepke. Și acum va spun un adevăr dureros poate. Oricât de mult te rogi de ei și explici lucrurile, unii oameni raman neschimbati si pierduti. Da, pierduti pe drum, pierduti pentru tine. Asa pierdem oamenii pe drum. Nu contează de câte ori spui de ce "ai nevoie" și de cate ori comunici "ce (te mai) doare", că o persoană nu poate apărea în locul în care ai tu trebuinta. E omul tau, de ieri, pierdut intre timp pe drum. Si atunci, impacat, mergi mai departe si mai asimilezi o invatatura. Uneori, nu e nimeni de vină pentru ce se intampla..., și... nu mai e nimic de reparat.
Asa fuse incercarea literara de astazi. Nu e mare lucru, dar ca text de incalzire pentru ce va urma..."merge". Ramaneti pe-aproape, aduc noutati in curand! CR_