Despre pierdere

Cel mai sensibil moment al vieții este atunci când pierdem pe cineva. Pierderea este o absenta prin aditie, este un numerar mai putin la apelul de seara al sufletelor dragi, este o lipsa, un loc gol si un gand inlacrimat. Este o durere incomensurabilă și doar tu îi poți simți profunzimea. Cred ca nici nu ar fi bine (si nici frumos) sa incerci sa incarci (si) pe altcineva cu aceasta durere. Consider durerea asta ca fiind o stare intima a raportului tau cu tine insuti, pe fondul unui fapt exterior, intamplat independent de vointa ta. E cam tehnic ce am zis, dar asta mi-a venit acum in cap.

 

Prezența fizică a unei persoane este foarte valoroasă, mai ales daca persoana respectiva ne-a fost mult (prea) apropiata o bucata mare sau mai mare de vreme. Apropiata fizic, emotional, afectiv. Acea prezenta a ei ne face să ne simțim puternici, siguri și plini de viață. Si echilibrati, senini, visatori, mai buni. Deci atunci când pierdem acea prezență din  jurul nostru, ne simțim detașați de viață. Totul pare plictisitor și lipsit de viață, aproape nimic nu mai conteaza. Odata cu ea, cu acea persoana ne pierdem si ceva repere existentiale, ne alteram starea si felul de a fi, devenim mai directi, mai pragmatici, mai realisti. Filozofand mai departe in logica fireasca a lucrurilor, trebuie să înțelegem că fiecare ființă are un ciclu de viață propriu. Si eu am, deopotriva ai si tu. Nu putem controla ciclul de viață, dar putem încerca să facem ce e mai bun din viața noastră pe care o avem alături de ei, de acele persoane speciale.

 

Cum realizam asta? Pai ca prime optiuni am avea urmatoarele: petrece timp de calitate cu cei dragi, cat de mult poti, exprimă-ți dragostea si declar-o, fii alături de ei, înțelege-i, iartă-i, prețuiește-i și creează-ți amintiri frumoase atunci când iti sunt prin preajma. În lipsa lor, amintirile sunt cele care îți vor da companie. Citeam astazi ceva frumos, imi permit sa citez din memorie: "Ce faci? plangi? Nu, nu plang, mi-a intrat o amintire-n ochi si lacrima mi-a cuprins obrazul!".

 

Ca o concluzie seaca dar adevarata pot zice: - cu cat pierderile sunt mai importante cu atat amintirile sunt mai numeroase, mai importante si mai valoroase, de neinlocuit.

 

Hai sa fiti bine pana data viitoare. Dupa "data viitoare", fiti minunati, din partea mea aveti tot acceptul de pe Pamant!!!