Din copilărie-Adrian Păunescu

Din copilărie
 
 
Să troznească lemne-n foc
Şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
 
Şi să ningă, nins enorm
Pân' la streaşină şi peste
Şi pe-un scaun să adorm
Ca de-un drog şi de-o poveste.
 
Cu ziarul pe genunchi
Şi cu pleoapele căzute
Să-mi răsară moartea-n trunchi
Şi pe ochi să mă sărute.
 
Cei bătrâni să fie vii,
Pacea lumii fie gata,
Eu, copil între copii,
Şi pe-afară tânăr tata.
 
Şi bunica să mă ia
Să mă ducă-ncet spre pernă
Şi să simt venind din ea
Toată liniştea eternă.
 
Să troznească lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Să miroasă-a busuioc,
Să miroasă-a mere coapte.