Dragobete_2026
Credeati voi ca am lasat sa treaca ziua indragostelii mondiale, aia care mie "imi place" pana ma apuca mictiunea, fara sa zic nimika despre ea? O nu, dar am mai scris despre asta. Cand sarbatoarea vizeaza fetele si fetitele adolescente pana in prag de doua zeci si un pic de ani, mai treaca-mearga, dar cand sunt infierbantate de Valy-day tinerelele "la a doua tinerete" atunci e de...lecturat text CopilRau style despre "eveniment". Azi vreau sa fack o alta demonstatie in fata voastra.(si in spate daca e nevoie). Sa compar sarbatoarea de import nu demult trecuta, cu cea neaos romaneasca sarbatorita azi. Dragobete_2026. CR_dixit
In fiecare februarie, pe la mijlocul ei, se intampla un fenomen misterios: apar hamuri de sani cu ciucurei de puf, inimioarele roz invadeaza planeta, ursuleti de plus apar din neant si brusc toata lumea devine experta in declaratii siropoase copiate de pe internet. Lav mi. Daca mai includem aici un chilotzel rosu, si un bombon in cutie inimioara, tacamul e aproape complet. Da, a venit iar Valentine's Day, si din fericire a si trecut, sarbatoarea in care iubirea se masoara in dimensiunea buchetului si in numarul de calorii dintr-o cutie de caramele in forma de cord cum ziceam. Sunteti de-a' cord? Valentine’s Day e ca o reclama proasta, si ca orice lucru prost este si lunga de 24 de ore, reclama la florarii si restaurante cu “meniu special pentru indragostiti”, la pret dublu desigur. Cel putin. O zi in care, daca nu postezi o poza cu “my love dar-ling" si un citat motivational in engleza, parca nici nu iubesti cum trebuie. Si devii si tantalau in ochii celorlalti. Totul tre' sa fie roz, musai totul sclipicios, totul importat la pachet cu fund.... Cu fundita, ma scuzati, am stranutat.
Si apoi… intra in scena Dragobetele. Parca suna un pic mai viril, nu ca ca cealalta care aduce a mama1 surogat si mama2. Dragobetele nu vine cu ursuleti fabricati in serie made-n China, de parca numai acolo se fak ursii, si nici cu baloane in forma de inima made in Dragonu' Rosu via Asia. Dragobetele vine cu primavara in aer, cu zambete sincere si cu un vibe de "hai afara la soare", nu cu un "hai la mall ca au deschis o mancatorie noua la etajul 3". Vine cu vin rosu, de buturuga cine are d-ala, sau orice vin in rest, si cu nopti zgomotoase dupa-aia, sa moara vecinii mei. De oftica. Oftica e un fel de "ciuda" la patrat. Dragobetele e sarbatoarea care nu te obliga sa rezervi masa cu trei saptamani inainte si nici sa-ti verifici soldul din wallet, cont sau buzunar, inainte sa spui "te iubesc". In acelasi timp, pe cand Valentine’s Day te streseaza cu intrebarea "ce cadou iau?", Dragobetele parca sopteste: "ia-ti omul de mana si iesiti la plimbare". Oriunde, chiar daca plimbarea consta in 19,5 pasi din bucatarie pana in dormitor. Simplu. Fara marketing agresiv. Fara papusele, mu-mu-mu si tzu, tzu, tzu. Fara presiune sociala. Fara hashtag-uri, dieze d-ala #, care sunt acum la moda de zici ca au participat la taierea cordonului ombilicat al fiecaruia dintre noi. Cum naiba am trait si crescut fara hashtag? Nici nu pot sa imi dau seama. Si, recunosc, nici nu ma straduiesc prea tare pentru prostia asta #.
Valentine’s Day e genul acela de musafir care vine neinvitat, dar esti sigur suta-n suta ca vine, iti goleste portofelul si pleaca lasand in urma ambalaje roz. si funde, scame rosii si suspine. Dragobetele e prietenul ala vechi care vine cu voie buna, o gluma buna si un pic de soare pe obraji. Asa ca, fara suparare pentru Cupidon ala care-i un fel de Marcu' care trage-n c..inima cu arcul.. lui, parca tot mai bine suna un “Sarbatorresti Dragobetele?” decat un “Will you be my Valentine?” spus cu accent fortat de smecher cocalar si buchet cumparat pe fuga. Smecher fara bac luat dar cu 3 facultati la FF, ca d-aia stie engleza, ca-i dastept. NU, eu vreau sa fiu Gheorghe al tau, sau Ion, sau Vasile al tau, nu Valentines. Florile nici n-au importanta la FF-isti, ambalajul sa fie lucios-kicios-fain, ierburile din 'trinsul sa fie multe si voluminoase si e ok asa. Cu siguranta fata aia care le va primi, va sta toata noaptea cu picioarele in sus. De ce? Pai daca n-avea nicio vaza in casa.....
Iubirea nu are nevoie de traducere si nici de factura mare. Au grija guvernantii nostrii de asta. Iar daca tot alegem o zi ca s-o celebram, macar sa fie una care miroase a primavara romaneasca, nu a plastic roz, polietilena, polistiren sau clorura de polivinil. Cititorii care se pricep si nu vin mintenas cu formulele chimice vor avea parte de supararea mea. 17 secunde. Bine hai, 13, ca e Sarbatoare romaneasca azi. Hai, Dragobete, ca parca tot tu esti mai de-al nostru. Esti mai roman.
Si stii tu sa vii azi, nu cu inimioare fosforescente si nici cu mesaje copy-paste (ca atat pot, stiu si inteleg. Si se mai si mandresc cu asta). Dragobetele vine cu un soare obraznic de februarie tarziu, care incalzeste obrajii si aprinde altceva, mai pe dinauntru. Nu e roz bombon. E rosu viu, e respiratie mai grabita, e mana care aluneca firesc in alta, fara sa intrebe daca e "instagramabil". Oricum, dupa cum aluneca mana, veti fi blocati pe social-media daca va pune cucu' sa postati asa ceva.
Valentine’s Day iti pune iubirea pe masa, intre doua pahare scumpe, si o inveleste in servetele cu inimioare. De ce nu se folosesc la servete si rotule, rinichi, glezne pentru asta , tot nu stiu. Sunt tot parti ale corpului. Sau, de ce nu, fese. Roz. Dragobetele o scoate afara, la aer. Pe iubire, bai cititorule, la ce te poti gandi tu azi, am simtit eu nereguli in logica ta. O lasa sa respire. Nu, nu...., tot de iubire e vorba, nu de altceva. Sa se apropie. Sa se simta. Nu bag mana in foc ca aici ma gandeam doar la iubire, numai la ea.
In timp ce Valentine’s te programeaza romantic la ora 19:00 fix, Dragobetele iti da libertatea aia usor primejdioasa: o mangaiere sufleteasca care se prelungeste nu va spun cum si pana unde, o privire care tine o secunda, doua in plus, un sarut furat la colt de parc, fara martori si fara rezervare. La pret dublu cel putin. Valentine’s Day e despre cadouri. Dragobetele e despre piele incalzita de "soarele meu", despre soapte joase, dornice de mai mult, despre emotia aia care urca din stomac din aripa de fluturi pana in gat si te face sa zambesti fara motiv. Despre apropierea care nu costa nimic, dar valoreaza tot. Cupidon trage cu sageti de plastic, polimeri d-aia de care am vorbit in amonte. Dragobetele parca iti pune o mana pe talie sau, de ce nu, pe fund, si-ti spune simplu: "Hai!" Si tu te duci. Nu pentru ca trebuie. Ci pentru ca vrei. Doresti si traiesti clipa. Si poate ca aici e diferenta. Unul vinde iubirea ambalata in foi. Vinde iubire care emana falsitate. Celalalt o lasa sa arda incet, natural, cu miros de primavara si promisiune. Si cu iubire. Neaosa, fizica, dornica, fierbinte si totala.
M-am intins la scris. Sper ca ati rezistat pana la capat. Textele nu se scriu asa lungi, unii n-au rabdare sa citeasca pana la capat. Sunt aia care se grabesc pe 14 sa caute rezervare la buchet de ce-o fi, ambalat cu fundite roz, rosii. Adica aia care sunt in permanenta abonati la iubirea in 3-4 rate anuale. Dar aici am vorbit despre Oameni adevarati, oameni care stiu sa se exprime, sa vorbeasca si sa iubeasca sincer acei oameni care parca privesc cu regret ca articolul se termina. Asa ca voi toti. CR_