Dreptate-Sorin Poclitaru

Dreptate

Poate-am avut sau n-am avut dreptate,
Poate am vrut sau nu să te iubesc,
Dar, pentru toate astea, azi plătesc
Cu-această clipă de singurătate.

Cu-această lipsă a oricărui braț
Ce să-ți cuprindă pieptul cu blândețe,
Cu-această imposibilă tristețe
Ce îmi sufocă gâtul, ca un laț.

Nici n-am știut cât e de mare golul
Pe care-l văd crescând în carnea mea,
Nici n-am știut ce mult poate durea,
Când noaptea-ți picură în ochi nămolul.

Ceva m-a șubrezit din temelie
Și pietrele din mine s-au surpat.
Am fost un vinovat, nevinovat…?
Nici eu nu știu, nici Dumnezeu nu știe.

Parcă trăiesc, de-o vreme, pe jumate,
Ca un bolnav ce trupul și-l veghează
Și-am înțeles că nici nu mai contează
Dac-am avut sau n-am avut dreptate.