Dublă baladă-Francois Villon
24.04.2023 10:10
Dublă baladă
Iubiți, de-aceea, cât vă place,
fiți veseli și petrecăreți,
că pân’ la urmă, orice-ați face,
capetele vi le pierdeți.
Nerozi ajung cei prea iubeți:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeți.
Ferice-i care nu le știe!
Orfeu, care din flauturi
și din cimpoi da zvon vrăjit,
de câinele cu patru guri,
cerber, aproape fu-nghițit.
Narcis, că prea mult și-a iubit
chipul cel plin de gingășie,
în puț adânc s-a prăbușit.
Ferice-i care nu le știe!
Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,
își puse strai de țesătoare,
printre muieri, la războit.
David, crai și profet vestit,
la băi o coapsă durdulie
văzând, pe Domnul l-a hulit.
Ferice-i care nu le știe!
Amon căzu în dezonoare,
(cică plăcinte a mâncat),
cu Tamar, ce rușine mare,
chiar sora lui, urcând în pat.
Irod, (nu-s basme), l-a scurtat
pe Sânt Ioan de scăfârlie,
doar pentru danțuri și cântat.
Ferice-i care nu le știe!
De mine, bietul, să mai zic:
m-au bătut gol, ca pe-un mișel,
ca rufa-n râu, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru’ acel
decât Catrina de Vaucelles?
Noel, când luam pe scăfârlie,
la praznic fu părtaș și el.
Ferice-i care nu le știe!
Dar tinerelul ăsta oare
de fete crezi că s-ar lăsa?
Nici de l-ai arde la frigare
ca pe-un călar pe mături, ba!
Prea-s dulci și au pe vino-’ncoa’.
Dar să le crezi, e nebunie,
blonde ori brune-s tot așa.
Ferice-i care nu le știe!