03.07.2022 10:25
Duminica asta propun sa ascultam Stefania Iacob care afirma : "Muzica folk este poezie cântată, pe când cea comercială este text cântat. În opinia mea, muzica folk este 70% poezie și mesaj, este puterea devastatoare a cuvântului. Muzica folk promovează și duce mai departe poezia, majoritatea folkiștilor alegând cu atenție ceea ce cântă. Nu prea veți întâlni multe alte genuri muzicale pe versurile lui Ion Minulescu, George Țărnea, Adrian Păunescu, etc…"
Acest vin
Am să beau acest vin și voi plânge cinstit,
Pentru cei ce-au plecat, fără veste, cândva,
Pentru cei ce-au murit, am să uit c-au murit,
Pentru cei ce mai sunt, am să uit c-or pleca.
Voi vărsa din pahar două lacrimi, atât,
Două lacrimi ce-adânc mirosi-vor a lut
Și turnându-mi, apoi, tot paharul pe gât,
Am să strig celor duși: "Oameni dragi, vă salut!"
Și apoi voi bea iar, încălzit ca de iad,
Să-mi astâmpăr o sete ce îmi sapă-n priviri,
Voi vărsa lacrimi mari ca rășina de brad,
Presărându-mi pe răni praf de foste iubiri.
Ziua-ntreagă voi bea, noaptea-ntreagă, la fel,
Voi vorbi îndelung cu toți dragii plecați
Și voi fi pentru-o zi cel din urmă mișel,
Ce vă roagă-n genunchi, beat de dor, să-l iertați.
Poate n-am fost prea bun, poate v-am supărat,
Sunt un om, doar atât, pus de oameni la zid,
Pentru vinul ce-l beau am tot fost condamnat,
Vă iubesc și acum înlăuntru-mi mă-nchid. (Sorin Poclitaru)
Frumoasă, cu gesturi fine, de multe ori “cocoțată” pe tocuri ce-i sporesc feminitatea, Ștefania Iacob (21 de ani) are o atitudine și o imagine nemaiîntâlnite în lumea muzicii folk din România. Însă toți se freacă la ochi când tânăra ia chitara în brațe și începe să cânte.
Ștefania Iacob e o figură aparte în folkul românesc. A susținut multe spectacole, a câștigat o serie de premii, a lansat câteva albume bineprimite de public și a reușit să creeze și unele controverse datorită faptului că…este naturală. „Poate că lumea este de părere că trebuie neapărat să pozezi în «fată cuminte» că să cânți muzică folk, dar totul este relativ. Atâta timp cât am un echilibru, îmi place să mă bucur de tinerețea mea și îmi fac timp să merg și la sală, să citesc și multe cărți și să fac și muzică“, spune ea.
In continuare ne bucuram de o piesa care mie imi place foarte foarte mult. Macar asa sa imi multumesc si mie pentru munca de documentare si postarile de aici. Sper sa va placa si voua. Are un picutz de forta melodia urmatoare.
Binele și răul sunt relative. Din nou, fiecare judecă și alege după propria scară de valori, după educație, după tot ceea ce a dobândit pe parcursul vieții. Eu nu sunt în măsură să comentez nivelul culturii muzicale din România și nici să dau verdicte în legătură cu ce e bine și ce e rău. Nu am nici informațiile nici postura necesară să comentez aceste lucruri. Eu cânt ce simt eu că trebuie să cant, mă simt foarte bine cu alegerea mea și sunt împlinită, înțeleg orice preferință chiar dacă nu mereu o aprob, dar nu pot judeca. , spunea intr-un interviu
Vindecarea de frig...
Mi te răsuceşti sub pleoape, ca o rană sub cuțitul
Care-o desenează-n carne, într-un dans nemaivăzut,
Şi rupând cu păru-ți moale,dintre stele, asfințitul,
Ți-l aşezi, râzând,pe buze şi mă-ndemni să ți-l sărut.
Bei din vântul care-ți trece ca o apă fără piele,
Printre mugurii ce-ți crapă, înfloriți în loc de mâini,
Şi dansezi la mine-n sânge dansul ultimelor iele,
Şi te-mparți în mici fărâme, precum biblicele pâini.
Eşti atât de şarpe-n trupul ce se-ascunde printre îngeri,
Încât mărul se despică singur în felii subțiri,
Şi ca semn al umilinței şi a marii lui înfrângeri,
Ninge peste paşii nostri verighete reci de miri.
Ah, ce pietre-mi cresc sub aripi şi mă trag în josul vieții,
Ah,ce aripi cresc din pietre lângă umeri-ți firavi,
Am trecut prin răsuflarea viforului verde ce ți-i
Prins de ochii tăi, de noapte şi de dragoste bolnavi.
Parc-aş vrea să-ți strig că ninge şi e linişte în lume,
Poate o s-auzi cum cântă fulgii mari,imenşi,când strig,
Tu străina mea frumoasă,fără chip şi fără nume,
Vino-n mine şi m-aprinde, vindecându-mă de frig. (Sorin Poclitaru)
