Duminica_10july2022
Pregatisem cu totul altceva pentru duminica de azi. Ceva balade folk-rock de calitate. M-am "sucit" insa. Poate e de la vreme, poate de la vremuri, poate e de la oameni sau poate de la amintire. Ascult compilatia de mai jos. Are o ora ca durata. O ora si un veac de tristete. Azi, ca niciodata pana acum, nu va cer sa ascultati cu mine. Nu va cer sa ma cititi si nici macar nu va cer sa stati cu mine. Aici sau oriune. O ora sau mai putin. Va cer doar sa fiti, sa fiti bine, ca parte indestructibila a echilibrului sufletului meu. Si sa nu puneti intrebari. Daca ramaneti, sa o faceti tacuti, sa ascultati ce am lasat mai jos si sa traiti cu mine muzica in timp ce scriu. Azi scriu pentru mine, aici, acum, scriu doar pentru mine. Scriu printre sunetele de mai jos, scriu cu mirosul ploii in nari si poate cu lacrimi in ochi. Sau poate ochii sunt asa doar de la ploaia neinceputa inca. Sau inceputa de ceva vreme. Inceputa in suflet, imi ploua in suflet. Nu va grabiti sa veniti cu umbrela sau cu pelerina voastra asa cum nu v-ati grabit niciodata sa o faceti. Va multumesc gest, dar sufletul trebuie sa stea neadapostit, direct in ploaie, ca sa se curete singur, sa se spele si sa planga. Oricum in ploaie nu isi va da seama nimeni de asta, odata mai mult nu ii va vedea lacrimile.
Nu o sa scriu un text de citit o ora cat dureaza culegerea muzicala de mai jos. Nu vreau sa va plictisesc cu uraganele mele. Fiecare are furtunile lui, propriile lui furtuni, propriile bucurii sau tristeti. Fiecare isi stie si reperele generatoare de tristeti, semn ca nu si-a uitat menirea si legaturile lui de pe acest pamant. Sa nu puneti intrebari pe marginea textului, sau a ploii sau a muzicii, veti reusi sa ma iritati si nu ar fi bine. Nici pentru mine dar nici pentru voi. Haideti mai bine sa ramanem cu muzica asta, cu placerea unei duminici de vara racoroase, cu amintirile noastre, cu cei dragi in suflet si sa meditam la ce suntem, ce am fost, cum am devenit asa si ce vom fi maine.