Duminicile care nu cer nimic

E duminica! Zi de odihna biblica! Din prea mult respect pentru voi donez si azi din minunile mintii mele cateva cuvinte. Pentru ca mi s-a spus, des, dar ce zic eu des, mi s-a zis des-des ca sunt imprevizibil, vreau sa va surprind si cu un articol duminica. Adica azi. Titlul spune tot. Astazi este o duminica care nu cere nimic. CR_

Exista un tip special de duminica. Cea in care nu simti nevoia sa demonstrezi nimic. In care ti se rupe. In mai multe parti inegale sa nu poata dusmanii sa le reconstitue intr-un intreg. Un puzzle de"rupere". Azi nu alergi dupa task-uri, nu faci planuri ambitioase si nici nu te prefaci ca ai energie pentru "un nou inceput de luni”. Ca nu e asa! Deloc!! NICIODATA!!!. Luni e ziua aia cand nici iarba nu creste, ziua aia blestemata de vanzatorii de masini de tuns iarba (oua era sa zic). Azi e ziua aia in care ... Pur si simplu existi mai incet. Cafeaua dureaza mai mult. Coniacul umple paharul mai des, faci ravagii in cuburile de gheata din congelator, apropo, ai pus cuburi acolo, ca sa ai? Azi e ziua aia in care telefonul ramane uitat pe masa. Cu fata in jos. Telefonul meu cand este asezat asa, nu suna, E o setare, o aveti si voi sigur daca nu sunteti sifonisti. iPhonisti, scuse. Afara, orasul pare ca merge pe silentios. Masini mai putine ca in zi de vacanta. Bugetara cu punte. Pana si timpul are alta viteza intr-o duminica linistita. Viteza luminii... stinse. Inset, insetisor si pi lok. Si poate ca exact asta ne lipseste cel mai des: zile care nu cer performanta. Adica alea in care nu dam zor sa atingem targetul. Pe vremuri tinta nu o atingea decat sageata. Cugetati cu toti ochii la asta! Azi insa... Ne-am obisnuit sa transformam orice ora libera intr-un proiect. Si inca unul cu un dead-line. O mizerie, o defulatie intestinala dupa o masa care nu a priit. Un jeg. Daca avem timp, trebuie "valorificat”. Alt jeg. Mai bine ascult Raimstein la maxim. Mutter, mutter. Dar ce vina sa aiba mamele. Poate mamelele, dar asta e subiect de alt articol. Daca stam, apare imediat senzatia ca ar trebui sa facem ceva util. S-o frecam util. Adica decat sa stai degeaba, mai bine sa muncesti degeaba. Ca prostui'. In targ. Dar uneori cele mai bune momente sunt tocmai cele care nu produc nimic vizibil. Alea sunt perfecte. Minunate. Mirifice. Beli... bellissime. Ma puteti intreba care momente! O plimbare fara destinatie. De nebun prin parcuri, pe alei, de nebun pe strazi. O conversatie lunga despre nimic important. Cine (ma) stie cunoaste. A vorbi vorbire. O poveste despre calul lui fat frumos. Ala de manca jar. La micul dejun. Jar cu unt. Nemtesc, 80%. Sau un film vazut pe jumatate. Ghepardul, imi vine in minte. Mereu l-am oprit la diferite...jumatati ale lui. Sau... Cateva minute in care stai langa geam, belesti ochii afara si..., si nu te grabesti nicaieri. Chestii simple deci. Lucrurile mici au un talent ciudat de a pune ordine in noi. Si in idei. Poate ca nu fiecare zi trebuie optimizata. Nu fiecare weekend trebuie transformat intr-un maraton de eficienta, socializare sau "self improvement”. Uneori e suficient sa iti dai voie sa respiri putin mai rar. Mai rar dar mai profund. Din toti rinichii tai. A, stai asa, voi respirati cu altceva. Sa respiri din tot sufletul tau. Cu nesatz. Ca un innecat scapat in ultima clipa de la intalnirea cu abisul oceanului. Dar articolul este despre duminicile care nu cer nimic. Adica vreau sa zic ca .... Duminicile bune nu sunt neaparat spectaculoase. Sunt doar linistite.

Cam asta a fost azi over plan. Sau ahead of plan. Sa imi explicati in feedback cum e corect sau care e diferenta. Eu nu ma pricep la...limbi anglo-saxone. Eu NU, in rest, toata lumea se pricepe, toti stiu. Persoane erudite, respect maxim. Toata duminica de azi!!! CR_dixit!