Pastila de weekend_03sept22-Durerea

E sambata dis de dimineata. Mai sunt multe ore pana ala ivirea zorilor si ar cam trebui scrisa pastila de weekend. Ploua iar, dar ploaia nu imi mai sopteste decat o dorinta nespusa. O inca o ploaie cu tine, un inca eu ud privind parul tau incretit usor de apa. Si zambetul.... Dar nu despre asta intentionez sa scriu. Vreau sa incerc un subiect mai hard, pentru ca mi s-a reprosat ca nu mai sensibilizez pana la lacrimi in ultimul timp prin frazele mele. Intentionat au fost articole mai light in ultima vreme. Nu intrebati de ce, ca nu spun. Doare refuzul? Da, despre durere vom vorbi si noi in pastila, durerea generata de dragoste, de lipsa sau pierderea ei, prin persoanele dragi disparute din viata noastra intr-un fel sa altul. Sunt o suma de consideratii personale randurile de mai jos, idei sedimentate in timp, alimentate de plecari, deziluzii, dezamagiri venite din partea unor persoane la care nici nu ma gandeam a fi capabile de asa ceva. Si corzile sufletului s-au rupt de fiecare data, generand durere. CR_

 

Durerea nu înseamnă doar să te confrunți cu pierderea iubirii, ea este sinonima cu abandonul. Asta este realitatea in acele momente. Este abandon, singuratate, nesiguranta si lipsa de motivatie. Este realizarea ca... Este realitatea ca odata cu tine toată lumea mă va părăsi. Este frica continuă de a-ți reinvesti inima și sufletul, intr-o dragoste noua, care consumă tot ce consumă, ca nu cumva si acea persoană noua să te părăsească si ea, sa te dezamageasca crunt, ca intr-un deja vu permanent.

Durerea nu este doar pierderea iubirii, e teroarea de a iubi din nou, sau o indispozitie sezoniera pentru asta, asa... pentru orice eventualitate.

Sunt zidurile ridicare din durere, construite pentru a proteja inima, sufletul si mintea, ziduri care înfometează inima de iubire, fără să știe acea inimă pe care incerci sa o protejezi, ca singurul lucru de care are nevoie este dragostea.

Dar uite cum stau lucrurile de fapt. Iubirea nu se estompează, nu poate fi pierduta decat in momentul cand s-au intamplat lucruri atat de grave si in forma continuata incat devine imposibila indiferent de eforturi. In alte situatii Ramane. Iubirea ramane. Ramane chiar și atunci când persoana pentru care ai avut acea dragoste nu mai există. Fizic sau in dorinte. Încă o mai iubești. Întotdeauna o vei face. Iubesti acea persoana disparuta pururea material sau imaterial.

Și uite încă ceva ce ar trebui spus, evidentiat, la acest moment al textului. Cei disparuti fizic sau expulzati din inima ta, nu te-au părăsit, nu chiar. Știi că asta e adevărat. Cum stii? Ascultă, simte, privește, ei sunt cu tine acum. Ei vor fi cu tine mereu.

Durerea poate fi definita in acest caz, ca moartea sufletului în timp ce trupul încă trăiește, dar TU ești viu, cititorule!!!

Incearca un nou inceput. Si nu te teme! Nu te teme de durerea pe care potential poate o vei simti pe alocuri si in viitor, ea este doar dragoste care urlă în jurul valorii de durere. Este doar dragoste neimpartasita deocamdata care nu stie inca unde să se ducă. Asa ca da-i o tinta, nu un target, o tinta da-i, arata-i unde să meargă. Si vei vedea ca in interior, corzile sufletului desi rupte momentan, vor incepe sa vibreze.

 

Asta a fost pastila. Grea, cu accente filozofice ascunse, cu personificari si regasiri, cu "parca am trait si eu asta". Nu stiu ce sau cine m-a inspirat sa scriu asa ceva, asa subiect, la o ora tarzie din noapte sau mica din dimineata. Nu aveam planificata o asfel de tema. Poate m-ai inspirat tu, ori tu sau poate tu cititorule. Sau poate m-a inspirat chiar ploaia care continua sa cada usor dar dureros de frumos peste orasul meu. Ploua dureros de frumos! Vedeti ca durerea poate fi folosita si intr-o constructie pozitiva? Tot ce trebuie sa faci, este sa intri in starea necesara pentru asta. CR_dixit