Dureroasa ninsoare-Nichita Stănescu


Dureroasa ninsoare


Cu o nepăsare, cu o absenţă,
mi-ai rupe privirile, şi ele –
un ochi verzui de apă, un ochi fugitiv
 de oglindă –
nebune-ar căuta să se sprijine
şi nu ar găsi.

Iarna ce-asmute prin aer
 înfometatele vânturi, purtând
 în vârfuri capete de lup,

mi-ar mușca privirile rătăcitoare,
 mi-ar smulge din ele
 trupurile tale iubite-ndelung,
 mângâiate, adulmecate, văzute.

Și-ar cădea peste oraș, peste linii ferate,
 peste păduri, peste fluvii
 o dureroasă ninsoare de trupuri
 străvezii, suave, imaginare, și nimeni
 nu le-ar bănui.

Numai eu, căutându-te-n lume,
 mi-aș ridica ochii orbi și albaștri
 unul peste Kamciatka, peste Groenlanda,
 altul peste Atlantic, peste Pacific…