E iarna_Reflecții de autor
Azi avem Reflecții de autor. Despre motivatia acestei noi rubrici am vorbit aici in sectiunea Stiri: " Reflecții de autor ". Reiterez faptul ca articolele din " reflecții " nu au nimic personal, sunt doar franturi de ganduri puse-n sistem binar 0 1 pe site si aratate voua. Sa nu va treaca prin cap vreun 2 ca deja se strica sistemul si devine cosmar. Lectura placuta dragii mei cititori.
Gata, e iarna! E iarna si atat spatiu intre noi! Atat spatiu geografic cat si atat loc gol in suflet. Liber, free adica. Atata liniste si atata pace! Zapada din jur a neutralizat orice urma de galagie, de zarva, de dezordine, de suferinta. Nu ma mai doare nimic si nu imi mai curg lacrimi! E ceata, o ceata laptoasa izvorata parca din sfarcul unei ierni vremelnic apuse. Ieri a nins peste Noi. Dacă ninge prea mult, prea furios și prea patimas, mult alb îmbracă lumea în frică, în lacrimi, in suferinta și-n amenințare. Oare ne mai putem gândi la dragoste in aceste conditii? La dragostea noastra? Oare dragostea trăiește pe vreme de furtună, in crivat, uragane sau vant? Rezista oare pana cand iubirea mai încălzește lumea prin ger, o caleste si o purifica prin frig?
Azi iti mai port doar un dram de prietenie... Sincera, curata si curatata de toate negrele pamantului. Si neconditionata. Nu e conditionata nici macar de prezenta Ta. Eu, iarna, sunt ca un urs. Panda sau grizzly, alege tu. Intru in hibernare, ma ascund in barlogul sufletului si caut acolo ce mai am de vindecat, de amintit, de bucurat, de linistit... Sau de suferit in tacere, in deplinatatea mea, in singuratate, in barlog, cum ziceam. Dialoghez cu sufletul, vorbesc cu mine. Niciodata vocile noastre nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand apusul aproape ca iti ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste de nicaieri, cu o nuanta de intimitate rar intalnita in timpul zilei. De intimitate si de mister.
Acum nu mai gasesc nimic de plans, doar o liniste calda ca in fata focului existent, din vatra... Stii si tu cum este. Lemne trosnind, caldura curata si umbre de lumina dansand pe tavan izvorate din limbi de foc. Cred ca e prima iarna din viata mea in care nu mai am nici o teama... Nu esti Tu, Noi suntem aiurea in zari, Restul e doar muzica. E liniste, e cald, e bine, e pace. E asa liniste ca aud fulgii de zapada cum cad peste noi... Si cad, cad intr-un joc si intr-o valtoare numai de ei inteleasa. Imi vine sa dansez, sa strig, sa chiui... Privesc flacara focului din semineu prin paharul cu vin, vin alb-galbui transformat prin reflexie-n roze si ma bucur de mine acum, linistit la marginea iernii... E iarna mea, e iarna ta, e aceeasi iarna, dar mai este oare iarna noastra?
Nu trageti in pianist. Atat a putut si el in ziua asta. Daca vreun dezacord de instrument v-a intristat sau v-a adus vreun alt fel de sentiment, iertati intepretul. Asa a inteles el sa va zica azi, sa scrie azi, sa traiasca azi. Momentul !!!