E week-end

E aproape week-end. Cand e vineri e deja week-end. Incerc sa imi fac un obicei si sa va gadil in fiecare vineri cu un articol special. Dar cum vorba multa saracia omului hai sa incepem odata. Azi, intr-o pornire melancolic-meditativa am ascultat Vasile Mardare (Dumnezeu sa il odihneasca pe acolo pe unde canta acum), dar nu despre el vreau sa vorbesc azi, sa nu va intristez iar la inceput de week-end. Ascultandu-l mi-am reamintit de un scriitor si poet mai putin cunoscut voua (si noua) pe care l-am citit, intr-o anumita perioada a vietii, cu nesat. Sorin Poclitaru se numeste. Stiam, stiam, stiam de el, aud glasuri din multime. Stiati pe naiba! Vin cu o poezie asa de incalzire dar mai apoi voi mai posta pe aici poezii reprezentative ale lui si mici comentarii si mai reprezentative ale mele, pe modelul postarii in Arta iubirii, care a dat ceva rezultate notabile (am ajuns la un maxim de 189 de pagini vizitate pe zi-contorul pe care il stiti setandu-l sa incrementeze doar vizitele unice de la IP unic si doar pe prima pagina). Revenind la d-nul Poclitaru, va propun poezia Iubito:

iubito,
peste  ce  cărări  și  ce  răscruci
pașii  tăi  te  poartă  neștiută
pentru  cine  și  ce  vis  aduci
pentru  cine  mi-ești  acum  pierdută?

ochii  tăi  în  ochii  cui  zâmbesc
mâna  ta  pe  mâna  cui  s-așează
cine  îți  mai  spune  te  iubesc
cine  și-n  ce  fel  te  mai  veghează?

pentru  cine  mai  citești  povești
cui  îi  mai  adormi  pe  piept  sfioasă
îmi  lipsești  iubito,  îmi  lipsești
și  acasă  nu  mai  e  acasă

ți-am  lăsat  luminile-n  odăi
și  deschise  ușile,  știi bine
înc-aștept   iubito  pașii tăi
și  te-aștep  să  te  întorci  la  mine

iubito  ai  uitat  să  mă  trezești
dimineață  când  te-ai  rupt  de mine
unde,  oare  unde  rătăcești
și  cu cine  rătăcești,  cu  cine

Sandra Poclitaru zicea ca : "Poeziile lui Sorin Poclitaru nu se primesc aşa uşor - ele se simt, se adulmecă, merg spre rană să o vindece sau spre inimă pentru a o face rană." . Hai sa incercam si o alta poezie de-a lui. Ceva mai dur dar "de sezon"

M-am vaccinat

Da, dragii mei, m-am vaccinat, mă jur,
M-au înțepat cu ace fără număr
În partea stângă, cred că lângă umăr,
Dar am simțit durerea până-n cur.

Efecte-adverse, sincer, n-am simțit,
Ceva furnicături în antebrațe
Și-o forfoteală-anapoda prin mațe,
Da’ aia mi-a trecut când m-am beșit.

Că am și râs, apoi, de Arafat,
Cu vaccinarea lui de tot rahatul,
Facută de balena în halatul
De nașă mare, ăla înflorat.

La mine a fost bine, mai puțin
Lichidul ăla nașpa din sticluță,
Că mirosea a caca de maimuță
Și a înotătoare de rechin.

Oricum, mi s-a-ntâmplat o nebunie,
C-am apărut în poze dezbrăcat
Și Carmenușa parcă a turbat
De supărare și de gelozie.

Că lua-le-ar hantătar de matracuci,
Văzându-mi brandul, niște pârțotine,
Au încercat, discret, să mă combine
Și asta a crezut că vor la buci.

Plângea ca un canal de irigații
Și nici n-a vrut să mă mai creadă, neam,
Că pur și simplu eu le cunoșteam
De când făceam cu ele meditații.

Și poate asta n-o umplea de draci,
Că știe că mă mișc în reluare,
Dar s-a turat, dihania, cel mai tare,
Când a-nceput să-mi scrie Pomohaci.

Că mi-ar cânta o doină ciobănească,
Ceva la taragot sau la caval,
Sau dacă nu și nu, ceva oral,
Păi nu era normal să-nnebunească?

De aia zic, de-nțepături nu-mi pasă,
M-am vaccinat, c-așa a fost frumos,
Sunt protejat de-acum, dar ce folos,
Că mi-am făcut numai scandal în casă.