Ea

V-am promis-O. Adica v-am promis, v-am amenintat chiar. Ce? Ca o sa scriu despre Ea. Si o fac (cu "c" nu cu "k"), azi. Zi de duminica. Dimineata cu creier netulburat. Si netulbure ce viciile vietii. Alcool, femei, tutun. Am inteles ca uneori ceea ce scriu pe aici, se consuma dimineata la cafea. Pe post de croasaint completez eu. Dar ca veni vorba de post, pentru ca suntem in postul Pastelui sa nu va asteptati la nebunii...mari din partea-mi. Nebunii mici da. Mici, dar multe.... Azi vorbim despre Ea. In primul episod. Vor urma si altele.  Nu alte "EA", numai stanb intelegeti. Unora le place drept, cu siguranta. Dar in Post fiind nu detaliez ce si cum. Unde, cand... CR

 

Nu Ea este cea care se împărtășește ușor cu lumea, care se confunda sau se amesteca in multime. Ea stăpânește arta de a-și ascunde cele mai profunde emoții în spatele unei fațade de oțel. Nu pentru că îi este frică să arate lumii cine este cu adevărat, ci pentru că alege să împărtășească adevărul ei autentic cu cei care o iubesc și o apreciază cu adevărat. Va zic eu sub juramant de onoare ca sunt si astfel de persoane. Daca nu le-ati descoperit inca, este pentru ca steel shield-ul lor este impenetrabil. Adica de nepatruns, de neintrodus nimic prin el. Dar am dat-o pe limbi, pe limbi straine si nu imi place prezenta limbilor ne neaose in constructia mea gramaticala. Vorbim despre Ea in continuare. Personajul ei feroce nu este pentru cei slabi de inimă sau suflete lipsite de strălucire ca cele de acolo de unde este ea, așa că oferă lumii doar ceea ce acea lume are nevoie să vadă. Se vor gasi carcotasi , barbati, care sa intrebe sau ma intrebe. Dar sex, sex cand ofera daca lumea are nevoie. Raspund sec. Cand vrea Ea!!!

Bucățile normal-vizibile din ea sunt ceea ce proiectează pentru toți ceilalți, pentru vulgul anonim si fara importanta din juru-i. Obosita sa mature prin curtile facute de habar n-am cati pretendenti la o bucata normal-invizibila, și-a dat seama cu mult timp în urmă că nu era pentru toată lumea... Ca a facut-o devreme sau tarziu, nu e treaba mea. Si nici a voastra.

Și astfel pentru Ea a devenit un acord, un fel de contract in alb cu propriul suflet, așa că păstrează si azi părțile speciale pentru oamenii care o primesc in sufletul lor, in timpul lor, in visele lor. Multi, putini, iar nu e treaba noastra! Deci ce face Ea?  Ea.... Își trăiește viața din plin, se pierde în momentele frumoase ale fiecărei zile, dar nu greși în privința asta cand evaluezi situatia. Nu e fara sacrificii. E plătită scump ca să ajungă acolo unde este... Unii ar putea spune chiar că a fost în iad și înapoi. Eu nu as fi chiar atat de categoric. Si sunt de acord cu Ea. Ea doar o numește viață. Ea nu se plânge, nu se îngrijorează și nu cere ajutor pentru a face față provocărilor care i-au apărut mereu în cale. Ea face ce știe mai bine. Luptă mai tare, continuă și găsește o cale. Poate nu e mereu ușor, sau poate nu i-a fost usor niciodata. Poate sunt zile în care ar vrea să renunțe. Sa renunte si sa se odihneasca. Doar sa se odihneasca si sa se pastreze pentru Ea. Doar pentru ea. Dar ii trece repede. Își alege momentele, își găsește modalitățile de a se reîncărca și continuă să evolueze, să lupte și să crească. Am vazut-o chiar eu crescand. Acu', cine din prezentele feminine de pe aici s-o simti cu musca pe caciula sa stie ca orice asemanare cu realitate este pur intamplatoare. Ea nu este orice femeie, este o luptătoare care refuză să accepte înfrângerea fie că e vorba de viața personală, carieră sau doar de sarcinile curente zilnice. Ramane valabil ce am zis in fraza anterioara, aia cu musca, cusma si realitatea. Mai adaug doar ca la redactarea acestui articol niciun cal, magar sau orice alt animal nu a avut de suferit, nu a existat oglida sparta sau cafea varsata pe pupitru sau Doamne-Fereste, pe tastatura. Ea este mereu puternică, rezistentă și capabilă să treacă peste orice. Era sa zic si "peste oricine" dar las loc de "buna ziua" si tak. Tac si fak. Adica scriu, mai ochi lunecosi, inima zburldalnica care sunteti voi cu gandul in prostii. Revin la Ea, ca nu mai termin, ne apuca noaptea pe aici. Cu fontul asta negru, s-o vad io p-aia care mai zice "nu mi-e frica de bau-bau!" daca se-intuneca. Deci, când îi vezi zâmbetul ceresc sau celest (ma mai lupt inca cu mine ce termen sa las) salutându-te pe stradă, realizezi că s-ar putea să nu cunoști niciodată adâncimile superbe care se află dincolo de fațada ei. Aia de otel. Nu va ganditi acum la groapa Marianelor, Japonia e destul de departe, sau Filipine, parca pe acolo se intampla sa fie groapa aia. Manifestati va rog un pic de decenta fata de articolul de fata. Dar, daca te vei uita atent (esti pe strada si ea te saluta, te-a cam luat valul Marianelor cititor drag), cu o singură privire poate vei putea observa inconfundabilul foc răcnitor din ochii ei. (racnitor, nimicitor, risipitor, rapitor, ma lupt cu mine ce termen sa las). Intr-un cuvant vezi o persoana frumoasă, feroce și puternică. Exact ca Ea.

 

Cam asa a fost cu Ea azi. Articolul ramane deschis, il voi imparti in mai multe bucati (v-a marcat aia cu "o bucata normal-invizibila din Ea".). Voi scrie in functie de inspiratie, expiratie si idei innodate care-mi sageteaza capul. Cutia craniana, adica, mofturosilor! CR_dixit!