Lei senza di lui

Lei senza di lui, adica Ea fara El. Asta e subiectul de azi! Mi s-a sugerat sa scriu si non-misogin. Nu ca as fi eu misoginul in floare (sau in bobok-ul ei,eheee) dar e bine sa ne indulcim pana din cand in cand. Ce pana mea, ce pana mea. Asa ca azi, pe cale de consecinta, buchinesc un articol scris pentru Ea, pentru El doar eventual. Stati sa vedeti voi un CopilRau in sufletul unei femei, unei Ea. Periculoasa combinatie ar fi daca, printr-un nefast concurs de imprejurari, s-ar face o contopire de Copila, femeie si Rea pe deasupra. Pe dedesupt...nu comentez, sunt un domn totusi, ce mierla mea. Asa ca azi aveti articol scris de CopilRau asa ca din perspectiva unei femei si pentru o femeie. Sau, nu numai. A scris asa cum se pricepe si intelege el lucrurile. Asa cum "vede" el. Vad eu la feedback castane si cucuie. CR_
 
Se întâmpla ca, uneori, să-ţi pierzi încrederea atât de mult în bărbați, încât toată sursa şi esenţa ta feminină sa ajunga să fie îmbrăcate într-un scut. Feminitatea ta ingradita, acoperita de un scut, pe fondul neincrederii, dezamagirilor si fricilor, scut care ar avea rolul de a proteja tot ce ai mai de valoare, şi anume femeia extraordinară din tine. Acest scut insa iti îngrădeste accesul la una din principalele tale calităţi: intuiţia. Intuitia feminina! Si fara intuitie devii gri. Sau anosta. Sau obisnuita, femeie obisnuita la care, daca interesul sexual dispare, devine plictisitoare, de neagreat, fara "viata". Si asta datorita scuturilor, datorita fricilor, datorita lipsei intuitiei si initiativei in a face alegeri fericite, de calitate.
 
Din nefericire, la acest moment, un bărbat care nu ştie cât de sensibil este sufletul unei femei, te poate face să iei, (în urma despărţirii de el, sau incetarii raporturilor sexual-acceptate), decizii pe care le vei regreta mai târziu. Din cauza faptului că te-ai închis in tine nu din cauza dobitocului amintit mai sus, intervine degradarea treptata. Totul se intampla din cauza ta, ca ai inceput sa iti renegi esenţa ta feminină, ca ai început să consideri că strălucirea, zâmbetul şi frumuseţea nu mai sunt deloc atuuri feminine. Nimic mai neadevarat...,  insa tu ai inceput sa nu mai crezi în puterea lor. Sa nu mai speri, sa nu mai vezi. In acest moment ajungi ca emoţiile resimţite sa fie într-un număr tot mai restrâns. Nu te va mai interesa un film de dragoste. Vei ocoli Diva tv cu filmele sale de Craciun, nu vei mai iubi fericirea de pe fetele indragostitilor de pe strada, nu te v-a mai emotiona ploaia asa ca altadata. Nu te va mai interesa un răsărit de soare dar nici luna noua, plina sau la ultimul patrar. Nu te va mai înfrigura sunetul unui pian sau fosnetul marii. Si mult mai multe nimicuri d-astea nu le vei mai putea intelege. Nu vei intelege si te vei revolta, de ce "pe vremuri" toate astea faceau parte din tine. Si inghetul se poate asterne peste sufletul tau...
Trebuie să înţelegi că acel bărbat care ţi-a schimbat viaţa în mod negativ nici nu este conştient de ceea ce ţi-a făcut. El a venit, a fost repede acceptat, si-a "facut treaba" si apoi..., ei da, si apoi a plecat.
El ţi-a lăsat prin asta un gol în suflet pe care tu încerci acum cu tot dinadinsul să-l protejezi cu ziduri groase şi reci prin care nu mai poate ieşi la suprafaţă lumina ta. Si nici intra lumina soarelui. Iar de pierdut, pierzi numai tu. Mereu doar tu pierzi din chestia asta. Trebuie să transformi această suferinţă şi ura pe care o ai împotriva lui, în înţelegere profundă.

Ar trebui să-ți schimbi atitudinea înainte să-ți schimbi "iubitii". Ghilimelele ultimului cuvant releva partea fizica a "iubirii", care o fi ea, necesara dar niciodata suficienta. Trebuie să adaugi frumos înainte de a adăuga nou. Trebuie sa adaugi calitate in detrimentul cantitatii. DIXIT!!!