Edward Estlin Cummings_ep.1
Edward Estlin Cummings a fost un poet, dramaturg, eseist şi pictor american. Scrierile sale exprimă revolta antisocială a individului, protestul împotriva războiului şi cultivă expresia şocant-cinică, inovaţiile sintactice şi bizareriile de aranjament tipografic. In general scrie o poezie care forţează limitele limbajului şi ale formei, violentează sintaxa şi nu respectă convenţiile tipografice, asa cum ziceam mai sus. S-a nascut pe 14 octombrie, nici nu mai are importanta in ce an (1894), important este ca a fost Balanta! Of Balantele astea, cate idei de exprimare verbalizata sau non-verbalizata au. Si inca nu ati vazut tot. Despre ce vorbeam??? A, da. Inca nu ati vazut tot. Daca sunteti cuminti (si nu vad de ce n-ati fi citind astea<sic>), promit sa va mai arat vreo 2-3 poeme in acelasi stil al aceluiasi autor. Ma gandesc ca multi/multe, strambau din nas cand citeau poemele usor erotice ale lui....., dar n-are importanta ale cui. CR_dixit
VII
îmi place trupul meu când e cu trupul
tău. e aşa, un ceva, foarte nou.
muşchi mai buni, nerv mai mult.
îmi place trupul tău. îmi place ce face,
îmi place stilul său. îmi place să-i simt
coloana şi oasele şi tremurătoarea
fermitate catifelată pe care iar
şi iar şi iar o s-o
sărut, îmi place să-ţi sărut aşa şi pedincolo,
îmi place, încet mângâind-o, tensiunea
blăniţei tale electrizate şi ce vine după ce carnea
se desface...Şi ochii mari firmituri ale dragostei
şi poate-mi plac tresăririle
tale sub mine un ceva foarte nou
VIII
cum
stăm unul lângă altul
sânii mei micuţi devin două ţuguiate delicioase turnuri
făloase şi îmi îndes fierbinte iubiţenia pântecului în tine
braţele tale sunt
tinere;
braţele tale mă vor convinge, în tăcerea totală vorbind
pe trupul meu
limba lor graţioasă supremă.
nu râde de coapsele mele.
între coapsele mele uriaşe e un oraş tânăr.
când mă atingi
în oraş vine primăvara; străzile se zvârcolesc minunat
pentru tine; nu le speria,
toate casele teribil se crispează
aşteptându-ţi sosirea:
şi se bucură
când îmi umpli străzile oraşului cu copii.
dragostea mea eşti un munte strălucitor cu simţuri.
eşti un munte pătrunzător şi o insulă râvnitoare
ale căror văi vii sunt în mine, cea care se topeşte, cea
care e sub tine şi în jurul tău şi mereu: eu
sunt marea care te strânge în braţe.
O munte nu-mi poţi scăpa
rădăcinile tale sunt adânc înfipte în liniştea mea; O munte
omoară-mi cu pricepere sânii, iar şi iar şi mereu
te voi îmbrăţişa solemn în mine.