Eminescu-Sfarsitul...

14.10.2021 09:05

Așa s-a sfârșit Voievodul Limbii și Culturii Române... Domnul Mihai Eminescu...!

Moartea l-a găsit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit. De-a lungul timpului, cauzele morții lui a fost un subiect controversat. Cauzele morții lui Eminescu sunt diverse, de la schizofrenie, sifilis, marlpraxis fiind diagnosticat greșit sau infarct. Din cauza faptului că nu există un dosar medical care să arate exact cauza morții s-a ajuns la acest mister. Unii apropiați ai poetului au susținut că poetul a murit după ce a fost lovit cu o piatră în cap de Petre Poenaru, un tenor internat și el în Casa de Sănătate Alexandru Șuțu, de pe strada Plantelor din București. Sora lui Mihai Eminescu, Emilia Hempel, a susținut această teorie. Decesul a fost confirmat abia a doua zi, pe 16 iunie, iar formele legale au fost făcute ambiguu fără a preciza exact cauza morții lui Eminescu. La autopsie creierul său a fost lăsat pe marginea unei ferestre, de o asistentă, in bataia directa a soarelui, unde s-a descompus rapid. Așadar, nu a mai putut fi studiat. Poetul nepereche a fost înmormântat două zile mai târziu, pe 18 iunie, în jurul orei 17:00. Sicriul a fost depus în prealabil la biserica Sfântul ”Gheorghe cel Nou” din București. Halatul sau ponosit in care si-a gasit sfarsitul, avea să capete o valoare incomensurabilă. Într-unul din buzunare sale se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise... poezii. Ultima a fost scrisă chiar cu o oră înainte de moarte.

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele

Tremură largile

Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Veghind întinsele

Şi necuprinsele

Singurătăţi.

Orice noroc

Şi-întinde-aripile

Gonit de clipele

Stării pe loc.

Până ce mor,

Pleacă-te îngere

La trista-mi plângere

Plină de-amor.

Nu e păcat?

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?