Esti pauza mea
Era o vorba pe vremuri. Ce ti-a placut cel mai mult la piesa de teatru de aseara? Actul 1 sau 2? Raspunsul venea firesc: Pauza. Suntem insa in 2026, ne-am modernizat si ploua. Suntem in aprilie, progresam si ploua. Suntem sambata, ne innoim si noi si ploua. Ploua dar vom scrie. Vom scrie despre "pauza". Pauza - ca o declaratie de iubire mai deosebita, mai neauzita. Esti pauza mea. CR_
Esti persoana mea, esti pauza mea. Trebuia sa incep si eu de undeva schita acestui text. Aceste cuvinte nu sunt nici pe departe declaratii de iubire. Sunt harti ale sufletului, ghiduri catre spatiul intim in care vulnerabilitatea devine putere. Asta vreau sa va arat in frazale de urmeaza mai la vale. Cuvintele de la inceput ne amintesc ca iubirea autentica nu este despre posesie sau control, ci despre a oferi si a primi un refugiu, acel loc unde putem fi intregi, fara masca, fara teama de judecata, acel loc unde putem fi acasa. Acel loc linistit, ca o pauza de la lucru pe camp sub soare in miez de vara, o pauza pentru o gura de apa rece dintr-o sticla aburinda. Sa ai o "pauza" nu inseamna sa te detasezi de lume, ci sa gasesti pe cineva care iti permite sa respiri un pic. "Mi-e sete de tine!", mai tineti minte? EA! Ea, este persoana care iti sta alaturi cand zgomotul lumii devine insuportabil, cea care transforma tacerea in confort si nu in gol. Linistea instalata nu este absenta vietii, ci prezenta ei completa, atenta, delicata, Ea, care face ca totul sa devina suportabil, chiar si in momentele de criza sau de indoiala. Ea, este ca o pauza intre felul principal si desert, pauza aia care musai se intampla cu un pahar de vin si o poveste in preajma.
Asa e Ea. O pauza o pauza a mea. Este locul tau de odihna, locul unde poti cadea bland fara sa fie interpretat ca un semn de slabiciune, ci ca un act de curaj. Increderea de a te lasa purtat, de a fi primit fara rezerve de cineva care construieste un fel de iubire care transcende cuvintele. In aceasta cadere exista pacea recunoasterii. Atunci stii ca nu trebuie sa lupti singur, nu trebuie sa te ascunzi sau sa te justifici. Exista cineva acolo, acasa, care te primeste in intregime si, in acel gest, totul devine posibil. Ea este pauza de respiratie intre 2 saruturi. O gura de aer proaspat, dar binevenita pentru a o lua d ela inceput.
In esenta, e vorba despre intregirea prin celalalt. Nu e nevoie de grandiozitate sau de gesturi spectaculoase. Iubirea adevarata se arata in micile momente in care cineva devine loc de odihna, refugiu, echilibru. Ca o pauza de cafea. Aromata, amara, revigoranta. Cafea cu cineva drag. Pentru ca, a fi iubit inseamna sa fii vazut, ascultat si sa poti cadea fara frica. In bratele cuiva, la nevoie.
Si apoi, intr-o lume care pune pret pe viteza si performanta zilnica, a avea "pauza mea" este un dar rar, dar esential. Este un spatiu in care sufletul poate sa respire, sa se reconecteze cu sine si cu tot ceea ce este autentic. Si poate tocmai acest dar, de a fi primitor si primit, receptor si transmitator, defineste iubirea care ramane, care nu se consuma, care nu dispare, ci care se transforma incet, dar profund, in versiuni mai blande, mai intregi, mai vii, mai evoluate. Este pauza necesara sa "vedem" toate astea. Este ca un breakpoint din programare, care suspenda executia codului pentru ati putea permite sa vezi variabilele declarate si setul de date cu care au fost ele populate in amonte de diverse proceduri sau rezultate matematice. Apoi return, continue, sau ce mai vreti voi si executia isi reia fluxul. A fost deci, o pauza in executia programului pentru debugging. La fel ca in viata, la fel ca in iubire cand vine o vreme sa evaluezi si sa reevaluezi toate variabilele sau parametrii de intrare.
Si, la sfarsit, in loc de concluzie, anticipez intrebarea voastra. "Text acceptabil, dar unde vezi tu CopilRau declaratia de dragoste promisa la inceput???". Declaratia de dragoste este la sfarsit de data asta. Daca din primele randuri v-as fi spus cuvintele urmatoare nu ati fi inteles de ce zic ca e o deosebita declaratie de iubire. Citind textul vedeti cu alti ochi pasajul urmator: " TU, nu esti doar persoana mea,... esti pauza mea, linistea mea, esti locul meu de a cadea bland!"
A fost un text greu. Nu va repeziti sa urecheati autorul pana nu intelegeti deplin de ce a facut alternantele alea - persoana 1 singular - persoana 3-a singular/plurar. Nu e o aberatie gramaticala in text. Asa am vrut sa fie. A fost un text greu, cum ziceam. Greu de scris, greu de dus de unii, greu de citit de majoritatea, depinde din ce parte priviti. Stiu sigur ca mi-am obosit cititorii cu asta. Asa ca, probabil vom lua o pauza pe aici, ca sa ramanem in tema articolului. Sau poate nu, mai vedem... CR_dixit!