Eu, de la geamul tău-Adrian Bezna
Eu, de la geamul tău
iubito, de la geamul tău,
văd oamenii
mici, peticiți de culori
şi piața cea veche cu miros de călău.
Capul meu
o fi fost de martir…? Nu știu, zău,
de ce te întreb tocmai asta în zori!
iubito, de la geamul tău,
uneori,
ploaia pare-o haită de lupi
şi luna o pată de var într-un hău!
Capul meu
o fi fost de nebun?Nu știu, zău,
dacă vrei, poți să vii lângă mine
să-l rupi!
iubito, de la geamul tău,
am vărsat lacrimi mari
cât o roată de car
şi-am privit cu păcat,
cu părere de rău
la femei sau la fete,
da’ de ce…? Nu știu, zău.
Poate-atunci … când tăceai ...
şi tu n-aveai habar.
iubito, de la geamul tău,
mi-a fost, oare, bine
sau nu știu cât rău?
că lumea s-a spart
ca o lună în zori
în cioburi de lupi hămesiți de culori.
așteaptă…, nu vezi?
Stau la rând la călău.
Un nebun sau martir ai iubit?
Nu știu…,zău!