Exercitiu de imaginatie

Ești iubit doar pentru că ești cine ești, doar pentru că exiști. Nu trebuie să faci nimic pentru a-l câștiga. Deficiențele tale, lipsa stimei de sine, perfecțiunea fizică sau succesul social și economic, nimic din toate astea nu contează. Nimeni nu îți poate lua această iubire, și va fi mereu aici. E bine, e cald, e fericirea aia suprema pe care o pretuiesti numai dupa ce ai pierdut-o. Imaginează-ți că a fi în această iubire este ca și cum te-ai relaxa la nesfârșit într-o baie caldă care îți înconjoară și îți susține fiecare mișcare, astfel încât fiecare gând și sentiment să fie pătruns de cele mai nestiute simturi ale tale. Este...cum sa iti explic?... Simți că te dizolvi în iubire. Sau ca te lichefiezi intr-un proces natural, acceptat cu mare bucurie.

 

Această iubire este de fapt parte din tine. O parte foarte importanta a ta, inseparabila; ea curge mereu prin tine. O ai in sange si sistemul tau circulator stie cel mai bine. El si inima. Si ea stie si simte iubirea. Este ca textura subatomică a universului, materia întunecată care leagă totul. Nu am eu pricepere insemnata in domeniu, dar pot intreba, la nevoie specialistii in domeniu subatomilor. Sau ii pot iubi, dupa caz. Când te conectezi la acel flux, îl vei simți în propria ta inimă, nu în inima ta fizică sau în inima ta emoțională, ci în inima ta spirituală, locul spre care arăți în piept când spui: "Eu sunt.". Adica I am, ich bin, je suis.

Aceasta este inima ta mai profundă, inima ta intuitivă. Spiritul egal sufletul in ecuatia asta. Este locul unde mintea superioară, conștientizarea pură, emoțiile mai subtile și identitatea ta sufletească toate se unesc. In starea asta te conectezi la univers, unde sunt prezența și iubirea. Iubirea este peste tot!

 

Iubirea necondiționată chiar există în fiecare dintre noi. O simti, n-o simti, ea exista. Face parte din ființa noastră interioară profundă. Nu este atât o emoție activă, cât o stare de a fi. Nu este "Te iubesc" pentru asta sau acel motiv, nu "Te iubesc dacă mă iubești." E iubire fără motiv, iubire fără obiect. E iubirea molcoma, lina, curata si omniprezenta. E doar să stai îndrăgostit, o iubire care încorporează scaunul și camera și pătrunde în tot ce e în jur. In cartea ta, in ceaiul tau, in salutul de dimineata, in papucii si halatul tau de baie. Mintea gânditoare se stinge în iubire. Si atunci apar culorile calde, apare rozul, apare rosul si portocaliul. Sunt culori calde, culori fierbinti, culori indragostite, infratite intr-u iubire.

Dacă eu intru în locul din mine care este iubire și tu intri în locul din tine care este iubire, suntem împreună îndrăgostiți. Adica suntem intrati si nu ne displace defel asta. Atunci tu și cu mine suntem cu adevărat îndrăgostiți, starea de a fi iubire. Impreuna suntem iubire. Inca nu ma credeti? Ascultati-l si pe Blaga:

 

A cunoaste. A iubi.
Inc-o data, iar si iara,
a cunoaste-nseamna iarna,
a iubi e primavara.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce inseamna?
A iubi - de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Inc-o data, iar si iara,
a iubi e primavara.