Existența umană și viața sanctificată-Mircea Eliade
Primitivul își așează idealul de umanitate pe un plan supraomenesc. După părerea autorului:
a) nu poți fi OM împlinit decât după ce ai depășit și ai abolit într-un fel "umanitatea" naturală, pentru că inițierea se reduce în cele din urmă la o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau a unei noi nașteri;
b) riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mistici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraomenesc, divin.
Omul religios se vrea deosebit de ceea ce este la nivel "natural", și se străduiește să se împlinească după imaginea ideală care i-a fost dezvăluită prin mituri.
Omul primitiv încearcă să atingă un ideal religios de umanitate, și acest efort conține germenii tuturor eticilor elaborate mai târziu în societățile evoluate. Bineînțeles, inițierea ca act religios nu mai există în societățile areligioase contemporane. Dar, pattern-urile inițierii, deși puternic desacralizate, se mai păstrează încă în lumea modernă.
~ din volumul "Sacrul și profanul" ~