Feedback-Fragil

  

E vara si e cald. Si e tot mai cald azi. E aproape la fel de fierbinte ca in suflet. In suflet de OM indragostit. Pipa, ah, lulea voiam sa zic. Am gasit un feedback la un articol mai vechi. L-am primit intr-o zi ploioasa probabil. Va las textul poate va mai racoriti. Si va invit pe toti la un dans pe muzica ploii. Sau cum zicea Doina Badea :

 

E multa vreme de cand ploaia ne-a-ndragit
Din prima seara chiar in parc ne-a daruit
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei
Ca ne-a facut stapani pe parc si pe alei
Ce fericiti copacii uzi ii scuturam
Ca doi copii desculti prin ploaie alergam.

 

Textul de mai jos a venit dupa articolul pe care il puteti reciti aici: Reflecții de autor_Fragil_dec2022 . Este un articol din decembrie 2022, uitat de voi toti probabil. Este un articol pe care s-a depus praful desigur. Cat de usor se uita lucrurile fine, frumoase, elevate si cat de greu se creeaza. Se aplica si la oameni sintagmele astea. Daca nu ma credeti pe cuvant, puneti-va cuvantul la lucru (si creierul deopotriva) si incercati sa scrieti un text asemanator. Si atunci o sa va para greu...si apoi o sa va para rau de uitarea...semenilor. "Dar si uitarea e scrisa-n legile omenesti..." CR_dixit

 

Ce poate fi mai fragil decat un suflet indragostit? E sufletul pe care cea mai mica indiferenta il poate zgaria, il poate sparge, il transforma in cioburi. Citeam undeva ca" daca ai intrat in sufletul cuiva, respecta ce ai gasit acolo. Daca nu, poti pleca, dar nu tranti usa". Un suflet si asa destul de fragil, trantind usa , il faci bucati. Respectand ce e acolo, poti transforma fragilitatea intr-o stanca. Adica, o iubire rara, o iubire puternica, o iubire adevarata.

 

Poti sa traiesti cu gandul ca ai facut bucati sufletul cuiva? Doar daca nu ti-a pasat niciodata de aceea persoana. Dar atunci nu stii ce inseamna fragilitatea, nu ai calcat niciodata intr-un ciob, nu ai iubit niciodata.

 

Ce fragili suntem cand ne indragostim.! Suntem extrem de fragili. Dar fragilitatea nu este un semn de slabiciune,pentru ca iubirea nu ne face sa fim slabi, din contra. Devenim puternici cu cat iubirea este mai mare. Cu cat nevoia de celalalt este mai mare. Si ne ascundem sensibilitatea si fragilitatea acolo, intr-un coltisor, pentru ca stim, ca suntem mereu in gandul cuiva. In gandul celui drag. In respiratia celuilat, care are nevoie de noi "sa traiasca". Ploua si e minunat. Dansam pe melodia ploii?