Fericire vs tacere_1
30.03.2022 09:50
Azi mi-am propus sa vorbesc despre Fericire versus Tristete. De ce? pai pentru ca.... asa am vrut eu. Va rugasem sa ma provocati cu idei de subiecte dar palide initiative mi-a fost dat sa vad venind de la voi. Asa ca, m-am gandit eu sa va tin de vorba cu fericirea asta. Si cu tacerea. Nimeni nu a observat nonsensul expresiei precedente. Cum sa tii pe cineva de vorba cu... tacerea ta. Se poate, credeti-ma pe cuvant de CopilRau. Voi incerca sa o iau pe rand. Mai intai putina Fericire si mai apoi Tacere. Nu garantez ca voi fi pe placul tuturor de aici dar nici nu imi propun asta. Voi veti ramane mereu cititorii mei cei mai dragi in fata carora ma ridic respectos in picioare cand intrati pe aici. Deci azi :
Fericire vs Tacere()
"Bucură-te de lucrurile mărunte. Într-o bună zi s-ar putea să privești înapoi și să descoperi că erau cele mai importante lucruri" – Robert Brault
Gasesc mereu ca este o adevarata provocare sa vorbesti despre fericire. Ce este? Cum se poate obtine si poate cel mai important lucru, cum se poate mentine, cum se poate pastra? Despre fericire s-a scris mereu... Unii au afirmat ca este un ideal sau rod al imaginatiei, dandu-i o conotatie de ceva irealizabil, de ceva spre care tinzi dar la care nu se stie daca vei ajunge vreodata. Persoanele alea pesemne ca nu au atins-o niciodata. Fericirea adica, numai la atingeri va ganditi voi pe aici. Altii, "mai fraieri" au expermentat-o, au trait-o si cativa dintre ei chiar au pierdut-o. Alexander Chalmers afirma odata: "Componentele fundamentale ale fericirii sunt să faci ceva, să iubești pe cineva și să speri la ceva". Fa, iubeste, spera!!!
Fericirea este o atitudine si are, in opinia mea, o mie si ceva de definitii. Personal, cred ca fiecare individ are o definitie proprie despre acest subiect. Iar la baza acestei definitii trebuie ca sta un fapt, o persoana, un obiect, o realizare, un castig in ceva anume, sentimental sau material. V-am "rupt" cu atata teorie? Pai stati sa exemplific.
Eu as fi fericit sa castig la loto (nu as fi neaparat fericit cu asta, dar asa vine vorba), vecinu' ar fi fericit daca nu l-ar mai cicali nevasta (parca numai el... ca o gluma-si pe noi ne cicaleste! tot nevasta lui, fireste!), fericita ar fi femeia pe langa care trec in graba sute de oameni fara sa-i bage in seama mana tremuranda, intinsa in speranta primirii unei monezi reci (sau monede, mai discutam, dar sa nu gresim, mai bine zicem bancnote), ar fi fericita daca ar avea un acoperis deasupra capului ori un codru de paine care sa-i astampere foamea. Fericirea are forme diverse, deci. Se poate observa, fara dureri neuronale importante, ca nu am vorbit deloc aici de fericirea in si din iubire. Si nici nu o sa o fac, in ciuda feztelor triste pe care mi le afisati. Despre fericire unii afirma ca ti se intampla sa o traiesti intr-un mod inconstient si sa realizezi ca ai gustat din fructul sau benefic abia dupa ce ai pierdut-o.
Te umpli de tine ajungi sa crezi ca de la inaltimea culmilor pe care esti ai totul la indemana si nimic nu te poate atinge si atunci... gresesti. Cine nu a trait fericirea tinde sa creada ca i-a alunecat printre degete, sau e dispus sa accepte faptul ca nu o gaseste, ori ca nu i se cuvine. Ca degeaba incearca sau asteapta... ca fericirea nu il va gasi niciodata acasa, ca nu e pentru el. Se inseala constient sau nu, dar ii face bine acest lucru. Eu sfatuiesc astfel de persoane sa se bucure de asteptare. Sa nu se grabeasca cu viata lor, sa nu forteze lucrurile sa se intample cantitativ in detrimentul calitatii. Va veni ziua in care vor culege roadele eforturilor tale, ale rabdarii si perseverentei.
Despre tacere se spune ca e de aur. Eu nu o vad deloc asa....
...dar ca sa nu va rapesc prea mult timp astazi propun sa imi continui data viitoare pledoaria despre tacere. Ramaneti conectati pe aici, revin cu partea a doua a acestui material. Va fi probabil un luuuung text gol, fara cuvinte, numai cu taceri. Hai ca am glumit, avem ce vorbi si despre tacere. CR_