Frumusete ingrozitoare-Geo Bogza

Frumusete ingrozitoare

Eram pe stradă îndreptându-mă spre casa ei
Mă vede pe geam
Îmi face un semn care mi se pare uriaș
Intru
Abia își pusese pijamaua
Se tolănise prin casă în pielea goală
Stau până după doisprezece cu cafea dulceață cornuri struguri
Ea povestește din vilegiatură
Discuțiuni mai intime
Mă va obseda veșnic pocnetul jartierei pe care apucând-o cu două degete și întinzând-o o lasă să cadă la loc
Scriu pe o filă de bloc-notes am înnebunit
Ea citește
Se uită în ochii mei
Dar cum erau oare ochii mei atunci?
Că începe ea să plângă
Am vorbit amândoi prăpăstii
Eu i-am spus că n-am să mai vin niciodată
Ea mă ruga să-mi vin în fire
Stăteam cu transperantul ridicat și priveam afară orașul sub lună.