Gabriela Melinescu-Nichita
31.03.2022 09:00
Astazi vom vorbi despre o mare poveste de dragoste din literatura romana. Mare si unica poveste dintre Nichita Stanescu si Gabriela Melinescu. Am mai scris despre asta, dar astazi 31 martie, cand se implinesc niste ani rotunzi de la nasterea lui Nichita, voi relua putin povestea.
Vedetă în lumea literară a epocii, Nichita era un scriitor consacrat când s-au cunoscut. Gabriela și Nichita s-au cunoscut în 1964, la cenaclul literar organizat de scriitorul Eugen Barbu la Casa Scriitorilor. Nichita avea 31 de ani și era căsătorit cu cea de-a doua soție, scriitoarea Doina Ciurea. Gabriela, la 22 de ani, era studentă la Facultatea de Filologie din București și o poetă extrem de talentată, la început de drum. În amintirea Gabrielei, Nichita a scris o poezie, ”A mea”, despre care Agopian crede că este, și astăzi, "una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura noastră”. Veti gasi poezia la sfarsitul acestui marerial.
Despre Gabriela Melinescu pot spune ca a fost singura poetă din generația anilor '70 care a debutat cu o carte fără compromisuri. Nimic despre patrie sau partid cum se obișnuia ca să poți pătrunde în presa cotidiană. Era o personalitate mult mai puternică decât s-a crezut. Mulți au tratat-o ca pe o imitatoare a lui Nichita, ceea ce nu este adevărat. "A făcut parte din generația de aur de scriitori care a reînviat poezia ce murise în perioada stalinistă. Avea un farmec care l-a făcut pe Nichita să se îndrăgostească subit de ea. Pe lângă talent și frumusețe, avea o inteligență artistică ce a făcut-o să scrie cărți speciale", spune Mircea Dinescu despre Gabriela Melinescu.
În cartea sa ”Scriitor în comunism”, Ștefan Agopian își amintește că ”îți tăia respirația când o vedeai prima oară”. Și tot el povestește că, gelos și posesiv, pe vremea când era împreună cu Gabriela Melinescu, Nichita Stănescu o abuza pe tânăra poetă. "Ca să fie sigur că n-o va pierde, îi lua cheile și o încuia în casă, uitând să se întoarcă, câte o zi, două. Într-o zi, a pierdut-o. Era în 1970." Marele scriitor a recunoscut, mai apoi, că el a purtat vina pentru finalul relației. Faimoasă în lumea literară a anilor 60, relația dintre Gabriela Melinescu și Nichita Stănescu a fost una zbuciumată, ca între doi creatori.
Asa cum am spus mai sus, in amintirea Gabrielei Melinescu, a scris Nichita poezia "A mea":
Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.
Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ţine în boluri şi zeamă acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
să nu greşească bărbatul niciodată
drumul predestinat.
"Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt ci până în pânzele albe ale capătului...Ce a existat însă între mine şi Gabriela s-a dovedit a fi unic." declara peste ani Nichita Stanescu. Frumoasa declaratie de dragoste, venita insa foarte tarziu...