Ganduri matinale

Nu am mai facut niciodata asta pe acest site. Sa scriu la prima ora, sa scriu ce-mi trece prin cap, sa scriu "ganduri matinale". Cum totul are un inceput, (o spala si e ca noua, zicea pe vremuri un prieten-- el gandindu-se probabil la mai multe...inceputuri), azi incerc si eu sa plombez cateva ganduri pe aici. Doar asa veti putea vedea cu ai vostri ochi, ce gimnastica acrobata imi face neuronu-n cap (luni dimineata era sa zic, dar azi e miercuri dupa o zi libera insa). CR_

Frica, dorința, dorul, sunt emoții care ne ocupă cea mai mare parte din atenție, ne ocupa timpul si majoritatea gândurilor. De dimineata pana seara avem aceste emotii "pe teava". Deci si in gandurile matinale. Ne temem de trecut, ne temem de viitor. Nu argumentez de ce, fiecare isi stie cel mai bine trecutul, prezentul... iar viitorul... va fi cum o vrea Dumnezeu. Tânjim după ceva/cineva mai bun. Mereu incercam sa urcam, nici n-are importanta unde. Vrem mai mult. Mereu se intampla asta. Iar când devenim complet absorbiți de aceste gânduri ne pierdem pe noi înșine. Unde esti tu CopilRau, unde te-ai ascuns, unde te-ai pierdut? Poti inlocui "CopilRau" cu numele tau. Si poti raspunde, eventual sincer daca te tine cureaua. Spune-mi ce ești tu în afară de frică și dor. Odată ce îți dai seama că acele emoții sunt trecătoare, că la sfârșitul zilelor tale, nu vor însemna nimic, vei descoperi că atenția ta ar trebui să fie asupra momentului pe care îl trăiești cu adevărat acum. Sa traiesti adevarat, sa traiesti clipa curenta adevarat si cel mai important, sa traiesti alaturi de oameni adevarati. Nu e nevoie de frică sau de dorință. De obiective, da, de target-uri cum se uziteaza in mediul corporatist. "Lucrez la ceva ce îmi place acum", da - asta pot accepta sa imi zici. Dar nu tânjind după lucruri pe care nu le ai. E o nouă zi, să rămânem prezenți aici pentru ea... Sa ramanem conectati si sa ne gandim ca orice proiect, orice initiativa, orice frica, ca si orice om dealtfel are dead-line-ul lui.

Când îmbătrânești, pui altfel preț pe lucruri. Asta nu zic, ca ar fi crescut peste masura in varsta Copilul Rau. Totusi dupa ce treci de o anumita varsta si daca cu un binoclu nu foarte performant poti vedea orizontul pensiei ajungi sa constientizezi cât de prețios este să ai liniște sufletească, să dormi cu inima în largul său si cu sufletul incalzit si impacat. Poți vedea adevăratul preț al tuturor lucrurilor, ba mai mult, si al tuturor oamenilor din viața ta. Timpul încetinește la un moment dat (asa ca in dimineata asta friguroasa) și tu poți savura momentele mult mai bine, pe indelete. Pentru că, cu cât îmbătrânești, cu atât înțelegi mai mult. Ce am inceput eu sa inteleg? Maaai..., voi chiar vreti sa ma faceti sa marturisesc ca sunt batran. Sau ca ma simt asa. NU, nici pe departe asa ceva. Totusi hai sa va raspund la intrebare.
Pana acum am reusit sa inteleg... Cum totul este trecător. (cine ma poate contrazice sa ridice o mana). Cum totul este DOAR trecător. (sa ridice si cealalta mana cei gica-contra). Cum ajungi sa te treci chiar si tu. Tu însuți. Și... CUM nu ai ce face sa poti impiedica asta. Poti doar sa amani cat mai mult momentul. Pana atunci insa te poti bucura de prezent. Și sa treci în viața asta liniștit, demn, cu fruntea sus si sufletul deschis.