Greseala

Azi "ne filozofam" un pic. Incercam sa devenim si sa ramanem un pic seriosi. Vorbim despre "Greseala". Dar nu a altora, ca e usor sa dai vina pe altii. Ci a ta! Hai sa vorbim despre greseala Ta. La persoana 1, singular. Hai sa citim cuvinte si sa intelegem dincolo de ele! CR_

Cum reusesti sa te ierti? Uite o intrebare la care nu te asteptai de la CopilRau. A ierta pe cineva inseamna, de obicei, la nivel de definitie, sa dezvoltam o intelegere a situatiei celeilalte persoane si sa ne umplem inima de bunatate pentru a ne elibera pe amandoi de durere si tristete. Nu am fost in stare sa fiu mai ...intransigent in a defini starea aia. Dar sa vedem ce e cu "greseala" asta.
Cand facem o greseala care provoaca durere cuiva sau dauneaza relatiei noastre, adesea ne este greu sa trecem peste asta. Adesea, dar nu mereu. Si ziceam ca vorbim la singular, la persoana aia..., una. Vina pe care o purtam in suflet devine mai grea, daca cealalta persoana se indeparteaza de noi sau ajungem sa o pierdem. E vorba de oricare dintre noi. Si de tine, si de tine...dar si de tine cititorule. Nu te mai ascunde dupa fusta mamei, chiar nu e cazul sa o mai aburesti mimand ca esti "fara de greseala". Deci cu totii gresim. In astfel de momente, tindem sa ne judecam aspru (sau nu ), sa ne repetam greseala in minte si sa credem ca ea ne defineste. Sau ca, am putea "face la fel" in aceleasi contidii. Trebuie sa ne amintim, cum am zis deja, ca nu suntem perfecti. Putem sa ne acceptam greselile, sa ne cerem scuze, sa incercam sa ne imbunatatim si sa comunicam cat mai sincer cu cealalta persoana, dar nu putem anula ceea ce s-a intamplat. Putem insa sa alegem ce facem mai departe. Hai sa vedem ce ar putea fi mai departe. Autoiertarea.
Autoiertarea incepe atunci cand ne asumam responsabilitatea pentru greseala comisa, fara a ne condamna. Prea tare. Cand invatam si reusim sa recunoastem. In fata celuilalt. Greseala, cum ce sa recunoastem?. Inseamna sa invatam lectia, sa ne oferim aceeasi intelegere pe care am oferi-o unui prieten si sa ne permitem sa crestem din experienta avuta. Buna sau proasta, dar de cele mai multe ori foarte proasta. Si sa nu incepem sa ne dam cu pietre in propria moaca, ca poate asa mai diminuam efectele. Ne alegem doar cu alte rani suplimentare, zgarieturi si echimoze, pe langa cele din suflet. Greselile nu sunt dovada ca suntem insuficienti, ci ca suntem oameni in proces de invatare. Acum, nu va legati de asta, ca naufragiatul de o scandura plutitoare rupta. Nu tine mereu, va puteti inneca. Este important sa avem rabdare cu noi insine, pentru ca vindecarea nu se intampla peste noapte. Si nici peste zi. Peste o zi. O zi si-o noapte. Asta cu vindecarea si iertarea imediata e ca vorba aia spusa de o persoana dispusa la "socializare excesiva". O speli si apoi e ca noua. E ca 9, ca zece sau "ca cati" or fi trecut prin patul ei. Tot o greseala si aia, dar acum vorbeam despre autoiertare. Fiecare pas mic spre acceptare conteaza si ne apropie de linistea interioara. 
Ca sa termin apoteotic, cu o concluzie, asa cum stiu ca va place, pot rezuma chintesenta acestui text in cateva cuvinte. Nu lasa greseala ta sa devina o povara pe viata. Pe propria-ti viata! Incearca sa rectifici ce poti, sa restaurezi sau sa repari, accepta ceea ce nu mai poate fi schimbat, reconditionat sau dress in niciun fel si cel mai important.... recunoaste faptele si iarta-te pentru a merge mai departe cu mai multa maturitate, compasiune si echilibru. Si asta pentru binele tuturor!

Pana la urma, toti gresim, dar nu toti la fel!!!

CR_dixit!!!