Iar despre Femeie
Cind am fost invitat (din nou), sa scriu un alt articol despre femeie, am acceptat cu entuziasm. Era simplu, nu? Femeile-s niste fiinte omenesti, desigur. Traiesc pe langa casa barbatului si se hranesc cu zilele lui, dar asta stiti si voi deja. Au aparut acum citeva milioane de ani, sau poate mai devreme, depinde cu ce calendar te iubesti. Cert e ca ele-s aici, noi sintem aici, si impreuna facem un talmes balmes pe care nimeni nu-l intelege, nici macar ele, ceea ce e un semn bun pentru o relatie sanatoasa. La cap. Asa Punct! Si de la cap. (Se repeta “cap” nu e de (prea) bun agur). CR_dixit
Prima data cind am intilnit o femeie, am crezut ca o voi intelege cu totul. Eram tanar, ma credeam smecher, timid, credul, prostuz la nivel celular si macrocelular dar cu ochii plini de speranta. Cateva zile mai tirziu, m-am trezit in fata unui perete de sticla, fara sa stiu daca peretele e acolo ca sa ma protejeze de ea, sau ca sa ma opreasca din a o deranja. Sticla anti-glont, just in case… ca s-au mai vazut cazuri. Ce ai?, am intrebat. Nimic, a raspuns ea. Cand Ea zice "nimic", Trump mai ataca o tara. Asa ma simteam eu atunci. Asta a fost prima lectie: cind o femeie spune nimic, trebuie sa fugi. Sau sa ramai si sa afli mai tirziu ca “nimic” inseamna toate si ca e de fapt vorba despre vina ta pentru tot ce e “toate”. Logica feminina e ca algebra, doar ca in loc de x si y, ai emotii si ocazional “se” lipeste de x. Ca necunoscuta, desigur. Si totusi, chiar daca pare imposibil, trebuie sa recunosc ca femeile spun ca barbatii nu le inteleg. Si au dreptate. Dar curioasa chestie ca intrebare, fara sa ne auda: ele ne inteleg pe noi? Iata un exemplu concret din viata de zi cu zi: Eu: Ce vrei sa mancam seara? Ea: Orice, nu stiu, ce vrei tu? Eu: Eu zic sa gatim ceva simplu. Ea: Serios? Tu gatesti? Cind ai gatit ultima data? Eu: ...Pai, acum citeva luni... Ea: Adica in ianuarie, cind ai ars ouale. (era vorba de cele de gaina, sau pitulice atunci, nu mai tin minte, daca ardeam alte oua, jar mancam). Eu: Acela a fost un accident! (minor, adaug eu viteaz acum, dar la fel as fi zis chiar daca erau de strut. Ouale) Ea: Da, sigur. Si ce mai ai de gatit? Scenariul acesta se repeta in fiecare casa, de citeva milioane de ani. In ciuda aparentelor, nu e un defect de comunicare. E un sport (inter)national. Inainte sa continui, trebuie sa fak o pauza si sa recunosc ceva. Ma astept ca la finalul eseului sa citesc comentarii gen “ce stie el despre femei”, sau a scris din auzite. Si ce spun eu? Au dreptate! Una din fostele mele prietene zicea , esti un tip dragut, dar.... Dar e tot timpul urmat de tacere. Sau de altceva. In general, de altceva, nu explic, nu detaliez, nu desenez. Alta dintre foste a spus ca sint prea rational. Alta ca sint prea tanar si culmea, o alta ca sunt prea bun pentru ea. Alta ca sint prea indragostit, prea poet, prea romantic. Cateva au spus doar nu e chiar ceea ce cautau, si am ramas cu impresia, jalnica recunosc, ca ceea ce cauta ele e undeva prin Iasi, sau Vaslui, fara sa jignesc neaparat zonele respective, sau la televizor, intr-un reality show. Pentru "Doamne" concluzia ar fi. Daca nu va place ce cititi aici, va indemn sa cititi altceva. Poate o carte de bucate. Sau un ghid despre cum sa faceti un foc. E la fel de util, va garantez. Focul. Sau mancatul. Mancatul cu mana. Pizza, pestele si putza, se mananca cu manutza. Radeti asa-i? Asta devine o intrebare interesanta. De ce rad tot timpul? Femeile rad tot timpul. Barbatii cred ca fac asta pentru ca e amuzant. Gresit. Rad tot timpul pentru ca altfel ar plinge. Nu e o gluma. E fizica cuantica aplicata la viata. Cateodata, daca razi, Universul nu are timp sa-ti trimita motivele de plans. E ca si cum ai fugi de un caine, dar in loc de a fugi, faci o pirueta si razi. Cainele ramine blocat. Ce face omul asta? De ce rade? Nu stie. Si nici noi nu stim de ce. O colega de birou imi spune mereu: daca nu randem, ce mai ramine? I-am spus odata, in gluma, pentru ca stiam ca tine la glume. Am ramane sa plangem impreuna. A refuzat gluma. Am inteles atunci ca umorul e un zid la femei. Ori il inteleg, ori…. Nu un perete, ci un zid din caramizi de glume ratate. Fiecare gluma e o caramida. Si daca tot am ajuns aici, trebuie sa pun intrebarea care ne bintuie pe toti de citeva milioane de ani. Domnisoara, am o intrebare: pot sa v-o pun?? A nu, alta era intrebarea. Ce sint femeile? Raspuns scurt: sint finte omenesti, ca noi, dar cu o diferenta cruciala. Ele au invatat sa se descurce in lumea asta fara sa aiba nevoie de noi. Noi, barbatii, am inventat roata, focul, si masina de spalat. Ele au spus: Frumos, dar eu pot trai si fara toate astea. Am inteligenta artificiala, am roboti si un smartphone de 5 ori mai destept ca tine. Ca d-aia a costat atat ca l-am luat in rate si cu abonament pe 2 ani pe care e normal sa il platesti TU ca d-aia esti barbat. Si majoritatea barbatilor tac si indura. Ca sa nu ii atace Trump, cum ca ar detine vreo nucleara ascunsa in pivnita. Sau in pantaloni. Si unii barbati chiar sunt aici. Sunt aici, scriind despre altii, ca si cum ar fi experti. E ca si cum un caine ar scrie un eseu despre pisici. Ar iesi ceva funny, dar nu neaparat adevarat. Acum eu nu sunt caine dar… daca ai ajuns pina aici, iti multumesc pentru rabdare. Daca ai ras, si mai bine. Daca te-ai identificat cu ceva, inseamna ca ai trait ne-degeaba pe lumea prezenta. Daca nu, inseamna ca ai doar douazeci si cinci de ani. Cel mult. Adica inca ciripesti in cuib. Femeile nu sunt o enigma. Sunt un Univers intreg, pe care il exploram de cateva milioane de ani fara sa avem harta. Deci vezi ca nu te-ajuna cu nimika google-maps ala pe care il tii in maine ca pe o carte bisericeasca. Si stii ce e cel mai amuzant? Ca nimeni nu a cerut hartile. Nici cartile. De joc. Pacalici si Popa-prostu’. Sau popa. De inima Neagra. Femeile pur si simplu ne-au lasat sa ne ratacim, si din cind in cind ne-au aratat un semn. Noi am crezut ca e GPS-ul sincronizat pe device-ul nostru. Era de fapt un zimbet. Un zambet al Ei, far calauzitor. Hai ca m-am “scos” in fata tuturor cu ultimile fraze. Asa fak de fiece data. Asa ca, daca pana la urma nu ai inteles nimic din aceast articol, tot e bine. Inseamna ca esti in pace, ca e pace si tu esti aparat de geamul de sticla incasabila.
Am scris asta, intr-o dimineata rece, ploioasa cu o cafea fierbinte in mina si fara nici o femeie muza. Care sa se-amuze. Daca ar fi aici, ar spune ca e ok textul. Ii place, dar…. Si eu as ramine cu impresia ca de fapt e ok, dar prost. Asa e viata. Cu toate astea, noi va iubim fetelor!!! Chiar daca ne faceti viata mai interesanta dar si mai complicata si mai ales si mai scurta. Fara voi, am fi inventat totul. Incepand cu focul. Cu voi, am avut un motiv sa inventam ceva. TOTUL, adica, sa nu va suparam. Cu toate astea... Va iubim. Chiar daca nu stim cum sa va aratam asta tot timpul.
Asta a fost textul de azi! Un palmlet, cu note filozofice grele. Pe care in mod sigur le veti prinde. Restul e pur beletristica, imaginatie si improvizatie. Esenta conteaza. Si voi, ati prins-o. CR_!!!