Iartă-mă! - Mihail Sadoveanu

Ieri s-au implinit 141 de ani de la nasterea lui Sadoveanu. S-a nascut la Pascani in 1880, dar cred ca stiti deja. Nu va mai reamintesc ce a scris, ca majoritatea dintre voi stiti deja. Vreau insa sa va spun ca a fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. Ca om politic a avut o carieră destul de controversată, fiind președintele comisiei ce a refuzat ca sculpturile lui Constantin Brâncuși să-i rămână statului român. Astazi va propun un Sadoveanu poet. Si pentru ca v-am obisnuit sa gasiti pe aici raritati literare, Iartă-mă! este una dintre ele. Asa zic si eu daca supar vreodata, suflet de cititor... Iartă-mă!
 
Iartă-mă!
 
Iartă-mă, te rog, tu,
cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
în corniţele zâmbetului tău.
 
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
în ondularea mijlocului tău subţire,
în graţia cu care te mişti,
o, mlădios punct de-ntrebare.
 
Iartă-mă pentru suferinţele mele,
iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
că mor când te duci
și-nviu când apari.
 
Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
apleacă-ţi spre mine
fața de soare, gene de ceaţă.
 
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
pentru toate cele ştiute şi neştiute,
pentru nebuniile abia trecute
și pentru cele imediat viitoare.