Iarta-te!
Azi incepem saptamana in forta! Cu un articol greu. Scurt dar greu, ca tot mi s-a reprosat ca scriu articole..."scurte". Of, lungimea asta, ne urmareste pe toti. Peste tot. E ca o..."lucru necesar si deseori suficient". Ca daca dragoste nu e, nimic nu e - de unde lungime bre? Ati inteles ceva? Nu? Nici eu...! Azi aveti parte de o iertaciune. O autoiertare, un indemn la "te iarta taica, te iarta". Era o replica dintr-un film, un BD parca. Linistiti-va, BD nu vine intotdeauna de la BaDa, negativistilor care sunteti.
Cititorule, incepi saptamana pios si ... Iarta-te! Voi vorbi la persoana a 2-a, singular, masculin. Asa imi este mai la indemana, creierul meu e deformat sa gandeasca din perspectiva unui barbat. Articolul este scris insa SI pentru doamne. Daca nu s-or mai afla pe undeva, este scris pentru femei.... Si pentru ELE! CR_
Iartă-te pentru acele eșecuri care pun în cușcă autenticitatea pe care ai avut-o cândva. "Lumina altora sugruma vraja...", zicea Blaga, dar lumina ta, pe vremuri, amutea Soarele. Nu ar trebui să iti gasesti locuinta sufletului în lucruri care te-au spulberat, care uneori, te fac să uiți cum e să trăiești tu cu tine. Sa traiesti si sa te faci mare cu acele aripi căptușite de dorința de a crește și de a te vindeca de gândul că ești rănit de tine însuți. Lasă-te să te învețe cum să-ți calci amprentele pana la suferinta, liniile alea micute de pe buricul degetelor care pot sangera cateodata la mangaierea cioburilor. Chiar si a celor de suflet. Lasa-te ispitit ca refugiul să-ți fie perna, cea de care uneori tânjești cand după ceva e musai să plângi. Sa plangi infundat, sa plangi cu capul impachetat in capatai si gura lipita de matasea ei. E ca in iubire, daca imi este permis paralelismul. Tu însuți va trebui sa fi cel care te va consola prin îmblânzirea valurilor din interiorul tau, pentru a o ține, a o pastra pentru tine, în timp ce pierzi lucruri importante care pana mai-ieri te faceau să-ti interzici actiuni de conduita imorala.
Deci... Iartă-te! Nu este necesar să fii nebun în tine, sau să plantezi warning-uri, adica avertizari în inima ta. Meriți iertarea, meriti iertarea Ta. Meriti liniștea care te va face să realizezi că e mult mai bine să lași lucrurile să meargă pe calea lor. Dragostea pe care vrei tu să o ții, nu va fi a ta dacă vei uita cum e să te ierți. Daca vrei sa o tii, daca nu... Nu e vina ta să faci unele greșeli, atata timp cat acele mici eroari pe care le comiți sunt singura dovadă că încerci și asta te face om. Nu-ți fie rușine pentru că ai comis un eșecu face parte din viața ta la fel ca si succesul. Numai pierderea sau castigul este altul. Nu trebuie să-ți umpli inima cu resentimente și regrete. Meriți să fii unul dintre norii pe care cineva îi va privi pe cer bucurandu-se ca vine ploaia. Sau ninsoarea, pentru ca s-au mai vazut si nori de zapada. Zapada alba, pura, adevarata. Așa că... eliberează-te prin a începe să te ierți și incepe prin ati sădi in suflet rodul fericirii.
Ati inteles ceva? NU? Nici eu! Recititi. O data, de doua ori sau de cate ori trebuie. La ore si in zile diferite. Pana la urma tot veti intelege ceva! Este o simfonie a abstractului textul de mai sus, o joaca literara la care ma gandesc de cateva zile. In capul meu era un text si mai alambicat dar l-am mai indulcit pentru voi. Din dragoste si cu dragoste pentru voi. CR_dixit!