Idealist

Vin azi in fata voastra cu un alt articol peste rand. De ce? Pentru ca asa vreau eu. Sunt momente cand, daca am vreo idee, vreo chibzuinta razleta sau o gandire filozofica ieftina, vreau sa o astern pe hartie. Sau pe display intr-o insiruire de caractere ASCII. Azi scriu fara subiect impus. Scriu liber, asa cum nu am mai facut-o demult. Si nici nu prea ma intereseaza ce rating voi primi de la voi. Nu conteaza cum ma evaluati azi in urma acestei postari. Sunt ganduri personale aici, insa daca macar 1 % dintre cititori isi regasesc propriile trairi in ele eu sunt multumit. Daca nu..., tot e bine, defecta persoana din ecuatie sunt eu. Hai sa vedem textul. CR_

 

Da, sunt un idealist! EU încă mai cred în binele care învinge mereu, în frumos, iubire și sper la o lume de poveste pentru "copiii mei", nascuti, visati sau doriti peste timp. Ma uit la lume si observ ca unii sunt tulburi la infatisare, pamantii si tristi. Poate sunt asa din cauza realității din acest moment. Cu siguranță, parte din ceea ce trăim acum este doar o lecție pe care trebuie să ne-o însușim. Si sa o retinem, sa invatam din fiecare clipa a existentei si sa facem acumulari. Sa adunam informatie bob cu bob, idee cu idee, cuvant cu cuvant.

 

Ceea ce generic numim "lume", evenimentele și circumstanțele din viața noastră, sunt în fapt, proiecțiile propriei minți. Mare minune este si mintea asta omeneasca. Vorbim cu alta ocazie (si) despre asta. Dacă suntem conștienți, putem proiecta numai viața, binele, reușita și frumusețea. Adica putem trai optimisti, veseli, cu lumina pe chip. În același timp, dacă suntem receptivi, putem proiecta libertatea, o lume fără frontiere, fără constrângeri, bătrânețe. O lume fara boala sau moarte. Ei, cum ar fi?

 

Despre mine idealist, aș putea pretinde că sunt în multe feluri, însă sunt atât de simplu și totuși uneori, atât de greu de înțeles. Da, de cele mai multe ori atat de greu de inteles, dar daca nu ar fi asa, unde ar mai fi farmecul vietii? Cum ar fi ca toata lumea sa intre si sa actioneze in niste sabloane comune. Revin la asta in fraza urmatoare. Nu imi plac judecățile emise fără rațiune, mă feresc cât pot de prejudecăți, dar mă lovesc mereu de tipare comportamentale predefinite. De felul meu, nu prea tolerez snobismul, (sunt foarte bland cand afirm "nu prea"), etichetarea, mă intrigă foarte mult superficialitatea dusă la rang de virtute și sincer, mă doare ușurința cu care se ignoră și se uită valorile adevărate și reale. Cum periodic va sugerez cu drag, recititi si de data asta ultima fraza. O data, de doua ori sau de cate ori considerati voi ca merita. Pentru ca... merita : "nu prea tolerez snobismul, etichetarea, mă intrigă foarte mult superficialitatea dusă la rang de virtute și sincer, mă doare ușurința cu care se ignoră și uită valorile adevărate și reale". Hai sa explic "adica cum vine asta":

Ambalajul poate că vinde bine in general ajutat si de "campanii si spoturi publicitare", însă tot la conținut ajungi, într-un final. Si daca continutul nu e tocmai bun, nu e de calitate sau potrivit pentru noi, il "depozitam" pentru mai tarziu (cand, nu se stie) si ajungem sa ne lovim de el periodic prin frigiderul sufletului. Aparențele sunt doar atât, aparențe, iar câștigul este cu siguranță, doar pe termen scurt. Nu mai divaghez aici cum este cu castigul pe termen scurt in detrimentul irosirii resurselor, a oportunitatilor sau a oamenilor.

Pe de alta parte autenticul nu se va demoda niciodată. Nu va deveni desuet, nu va fi depasit de vremuri sau vreme. Exersați-l mai des, chiar merită! Și cel mai important, nu vă mai pierdeți în scenariile altora, sau in speranta ca va va fi mai bine cu ei doar pentru ca sunt ambalati in foita poleita sau hartie creponata lucioasa! Pana la urma tot la continut ajungeti. Si atunci, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, cu termenul de garantie expirat, acel continut va exersa saltul in cosul de gunoi. Si odata executata saritura, acolo va ramane in propria duhoare pestilentiala.