Idee de proiect-Geo Bogza

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.

Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.  (Geo Bogza)

 

Azi vin in fata d-voastra cu o noua propunere de proiect. Vreau sa vorbim despre Geo Bogza. Simt ca zambiti cu ingaguinta si va ganditi ca sunt multi scriitori si poeti cel putin de talia lui Bogza care nu au avut parte de un proiect dedicat pe aici. Vreau sa va asigur de la inceput fara sa devoalez nimic din "subiect" ca nu vom vorbi despre "Cantarea Oltului" cu care sunt sigur ca ati fost intoxicati pe bancile scolii. Nu pentru ca scrierea in cauza nu ar merita, personal mi-a placut si imi place in continuare, ci pentru ca la alt fel de literatura Geo Bogza voi face referire.

Incepand de zilele viitoare in sectiunea de "versuri manusa" vom avea poeme din volumul lui Bogza, "Ioana Maria. Șaptesprezece poeme" aparut in 1937. Daca doriti detalii despre volum pot spune ca a fost publicat în numai 120 de exemplare pe hârtie "Japonia document". Fiecare exemplar a fost numerotat de la 1 la 120. Volumul însumează doar 39 de pagini și conține 17 poeme. A fost publicat la editura "Azi" în 1937 cum ziceam mai sus. Dacă mă-ntrebați pe mine, mi se pare înălțătoare ideea de a publica un volum într-un format de colecție, într-un tiraj restrâns, pe care să i-l dedici iubitei. O raritate bibliofilă în raport cu natura unei simțiri. Bibliofilă, aș putea spune: iubirea. "Șaptesprezece" poeme cu și despre Ioana Maria. Am găsit toate poemele in volumul "Poemul Invectivă și alte poeme", dar despre Invectiva vom vorbi mai tarziu, la vremea sa.

 

Acum ca v-am starnit curiozitatea, nu va ramane decat sa asteptati cuminti poemele promise. Nu vor fi in ordinea din volum, ci asa "cum imi vin mie la mana". Invectiva va fi la urma, dupa cele 17 poeme asa cum am promis. Ca sa inchei cu un citat care sa va atate simturile pot spune ca: "La sfârşitul lecturii se poate afirma convingător că, în majoritatea poemelor, tema centrală e o cerinţă erotică tumultoasă, aşa cum s-ar exprima chiar Freud. Peste multe versuri pluteşte o ceaţă onirică, dar care este însă mai evidentă în Balada domniţei care s-a culcat cu câini. Aici imaginile sunt ordonate ca pilitura de fier în jurul unui fetiş sexual, totul având la origine o deviere psihică pornită de la o scenă vazută: „Ce princiară-i stema de flăcări dintre pulpe / Domniţa o mângâie cu înfiorate mâini / Şi îşi reaminteşte de câini / Cum îi văzuse odată când morfleau o vulpe”. Cine cercetează opera lui Geo Bogza, observă cu uşurinţă că scriitorul a manifestat din capul locului tendinţa de a lumina universul înconjurător şi a căutat multă vreme uneltele poetice cele mai indicate în acest scop."