Idee lectura de weekend

Legenda spune că pentru orice bărbat de aproximativ 40 de ani, cu toată viața organizată la dungă, cu liste în excel pentru absolut orice, cu maşina lună, cu un playlist care trădează nu doar cultura muzicală ci şi cărțile citite, cu nişte pantofi mereu dați cu cremă, cu o seriozitate dusă la extrem, cu un enervant simț al responsabilității şi cu tot viitorul planificat pe încă 20 de ani, va apărea una cu 10 ani mai mică, care-i va da toată viața aia de care era atât de sigur , peste cap.
Şi pentru că nu e frumos să apari nicăieri cu mâna goală, avea cu ea un copil mişto, 'nşpe mii de probleme în viață, anxietate, atacuri de panică, insomnii, o lipsă totală de organizare, o maşină pe care trebuia să o speli înainte să o duci la spălătorie, un obicei prost de a parca oriunde cât timp avariile erau puse, capacitatea de a ieşi din casă în pijamale, sau cu un ciorap d'un fel şi unu d'un fel fără vreun stres, un program săptămânal care includea pierderi de chei, portofel, acte, cap, you name it, un CD cu lăutari pentru drumurile de peste 100 de km şi...depresie. Cruntă.
Un an şi jumătate mai târziu el a învățat să râdă la glume care pot sau nu să menționeze versuri din vreo manea din trend de pe TikTok. Ea a învățat că Freddie e venerat pe bună dreptate.
Un an şi jumătate mai târziu el a învățat că uneori e uman să găseşti câte un pachet gol de țigări pe sub fund, atunci când te pui la volan. Ea a învățat că o maşină poate staționa doar acolo unde are dreptul să staționeze.
Un an şi jumătate mai târziu el o să se obişnuiască să audă eterna ironică întrebare "Exista şi pe vremea ta?". Ea o să întrebe doar pentru că îi place cum se strâmbă el.
Un şi jumătate mai târziu el a învățat că atunci când nu mai poate, are dreptul să zică "e şi mâine o zi." Ea a învățat că un tabel în Excel te poate ajuta considerabil în viață.
Un an şi jumătate mai târziu el a învățat că nu totul trebuie să aibă o explicație logică. Ea a învățat că se poate comunica. Şi că e benefic. Şi recomandat.
Un an şi jumătate mai târziu, el încă zice "Scuză-mă pe mine, am uitat că la Giurgiu se pun creveți pe farfurie, la pomană!", iar ea o să răspundă cu "nu ştii tu încă, dar aşa o să-ți fac şi ție".
Un an şi jumătate mai târziu el este singurul care a învățat că un şir nesfârşit de glume din partea ei şi crizele de râs, nu anunţă vreo deschidere de show de comedie, ci de fiecare dată anunță un atac de panică. Ea a învățat ce o calmează.
Un an şi jumătate mai târziu el a învățat să se gândească şi la binele unui copil care nu e al lui. Ea a învățat fix acelaşi lucru.
Un an şi jumătate mai târziu a înțeles că nu poate el să asculte cât poate ea să vorbească.
Un an şi jumătate mai târziu "cel mai arogant om pe care l-am văzut vreodată", pt că asta a fost prima ei impresie despre el, se uită  în cel mai frumos mod din lume la cei mai frumoşi ochi din lume. Pentru că asta a fost prima lui impresie despre ea "o față care parcă facea reclamă la necaz şi cei mai frumoşi ochi pe care îi văzusem, în toată viața mea, la o femeie."
Eu am spus că nu sunt un om al declarațiilor de dragoste. Dar dacă v-aţi enervat azi pe trafic, pe vremea de afară, pe oameni, pe situații, pe univers...lăsaț' pe altă dată. Azi să fie despre oamenii ăia care trezesc în voi vocea care spune "dacă putem să simțim asemenea lucruri, putem face orice!"
Şi nu, eu nu cred că e chimie. Chimia nu e atât de...complexă. E poezie. Şi e viața de zi cu zi.

Aşa că recitați! Pentru că e păcat să uitați versurile!