Idee lectura de weekend_20jan2024
Hai ca v-ati dat seama! Am inceput un nou ciclu in 2024. Idee de lectura de weekend. Aici vor fi ganduri, fapte, intamplari pe care le istorisesc si la care greu as putea sa le pun un titlu demn de maretia textului. Glumesc desigur, dar cum altul mai bun n-aveti, trebuie musai sa ma suportati asa. Cu toatele mele, cu glumele mele, cu rautatile mele. Si de ce nu, cu iubirile mele. In lectura de azi veti citi despre cum imi iubesc eu amintirea copilariei. Este ca nu va asteptati la o asa tema? Sincer, nici eu. Joaca-o p-asta "vVsile"!!!, cum iubim noi amintirea copilariei? CR_dixit!
Ninge in orasul meu de vreo 10 ore. "Ninge napraznic/ninge pe bune" cum ziceam eu intr-o poezie mai veche. Nu insistati in ciuperci, ca nu o postez pe aici. Zapada de afara mi-a adus aminte de copilarie, pentru ca, sa stiti voi ca... si CopilRau a fost CopilMic odata. Odata demult, dar parca ieri. Imi amintesc de "zapezile de altadata". Atunci bai frate cand ningea mult, des dar natural, nu zapada d-asta adusa de nu stiu ce vortex polar. De cod galben sau portocaliu nu stiam noi pe-atunci, doar "trei culori cunosc pe lume" invatam sa avem. Va mai amintiti cum intrati in casa cu paltoanele albe de zapada, fatza rosie si nasul mucios? Aia viata. Auzeam zilele trecute, sau citeam pe undeva, habar nu mai am, ca omul matur de azi nu mai intelege nimic din iarna, din sarbatorile ei, din bucuria momentului de Craciun, de Revelion, de sf. Vasile, Boboteaza sau sf. Ion. Si nici din vacanta de iarna. M-a intristat asta. Largind aria am constientizat ca omul in general nu mai intelege nimic din nicio sarbatoare, fie ea personala, nationala sau imprumutata. Nu mai stie sa se bucure de fapt. Nu mai intelege nimic nici macar din "ziua lui de nastere". O transforma intr-o cuppe-manage cu amicii , termen inventat pe loc de mine, intr-o intalnire la o partida de rummy pe etalate fara pietre, intr-o sindrofie unde numai Bach mai lipseste ca sa iasa o seara faina. Dar daca primesti cadouri te sacrifici sa asculti Dansul Sabiilor in loc de Sarba in Caruta. Cand eram eu mic nu era petrecere de unde sa lipseasca "unde e Targovistea?" , "Tudorita nene", "Bradului la munte-i place". Cand am ajuns, peste ani, la Targoviste mi-am spus..."uite unde e, in sfarsit am gasit-o...."
De ce nu mai simt oamenii fericirea aia din copilarie? Fericirea e o stare de fapt sau o stare de drept. Drept d-ala penal..., asa, penal ca mine acum cand va stric momentul de visare. Apoi am mai crescut un pic, dar nu atat de mult sa dau cu ochii la petreceri de Beatles, de Rolling Stones, Jimi Hendrix sau Led Zeppelin. Nu! La petreceri ma multumeam cu Angela Similea pe care o indrageam poate si pentru ca o fata din gasca era innebunita dupa ea, ma multumeam cu Aurelian Andreescu, Florin Bogardo sau Margareta Paslaru. Ascultam si Aura Urziceanu dar de valoarea ei mi-am dat seama mult mai tarziu. La o alta zapada sau o alta lectura de sambata o sa va povestesc si de ceaiurile unde am facut cunostiinta cu Queen, cu Reo Speedwagon, Toto, Nirvana, Styx, Eric Carmen... Vedeti, inca nu am dat mana cu neamtul ala, am uitat cum il cheama (sic!?!). O mica zapada imi trebuie si mintea-mi merge brici. Si memoria asisderea.
Dar apropo de zapada..., eu m-am luat cu vorba si in orasul meu ninge in continuare. Au anuntat ca nu ies sa dezapezeasca pana nu se opreste din nins. Mie imi convine. Ies eu sa framant zapada cu ghetele. All By Myself imi suna in cap de cand am pomenit de Eric Carmen. Ies in ninsoare sa ma bucur, sa fiu fericit ca un copil. Ca un CopilRau!