Îmi amintesc-Sorin Poclitaru

Îmi amintesc-Sorin Poclitaru

Doi ochi, ca două boabe de cafea,
Ca două mari, șăgalnice măsline
Și-un soare mic, ce strălucea din tine,
 De-atât mi-aduc aminte, draga mea.

De fapt, cred că mai multe-mi amintesc,
Aveai o piele fină, de mătase
Și genele le-aveai așa frumoase,
Întoarse într-un fel copilăresc.

Ba nu, îmi amintesc că te jucai
Cu părul, împletindu-l în codițe
Și când zâmbeai, îți apăreau gropițe,
De care, uneori, te rușinai.

Și-mi mai aduc aminte, ca prin vis,
Că buzele-ți erau mereu mușcate
Și te priveam și plăsmuiam păcate,
Pe care Dumnezeu nici nu le-a scris.

Și mersul tău și sânul tău cel mic
Și coapsa ta rotundă și fierbinte,
Iubirea mea, mi te aduc aminte
Și n-am uitat, din ce mi-ai fost, nimic.