In memoriam-Cella Serghi

Astazi, 20 septembrie 2023, se împlinesc 31 de ani de la plecarea dintre noi a Cellei Serghi, scriitoarea care ne-a dăruit unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română scrisă de femei. Azi nu vorbim insa despre Panza de paianjen, ci, va aduc in fata ochilor o poezie putin publicata, de care, sunt sigur, nu multi dintre voi au auzit.

Fragmentarium-Cella Serghi

Tu ai murit, pe tine te întîlnesc la tot pasul,
Tu, cel pe care l-am iubit și-l iubesc ca pe un mort...
De ce-mi ieși în cale ca oricare altul,
Din tot ce-a fost, poate numai suferință și dezamăgire,
Cît a trecut, cît a rămas?
Din zborul meu către tine, spre piscul muiat în albastru,
Din căderile în prăpăstii, înghețate și negre,
Unde, de ce m-am oprit?
Unde mă aflu?
M-ai fărîmițat, m-ai murdărit!
Cum de-am scăpat din visul ăsta urît
Mai întreagă,  mai bogată, mai vie...
Tu ai murit... eu sunt vie
Și zilnic aproape de tine
Mă gîndesc la ce-a fost, la ce-o să fie...
Ochii-mi ard de lacrimi încremenite,
Sufletul mi-e pîrjolit,
Tu ai rămas în amintire întreg, viu ca o făclie!
Dar tu ești mort, iubitul meu,
Făclia arde la căpătâiul dragostei mele
Și nu-mi pare rău...
Dragostea mea a murit...
Dar în cenușă mai sunt fărîme incandescente, vii!
Dac-ai veni, dac-ai sufla, s-ar aprinde
Flăcările albastre s-ar roși, s-ar înteți,
Vîlvătăile m-ar cuprinde iar...
Dar tocmai asta nu vreau!
Prin ele, odată, am trecut,
Le-am simțit arsura!
M-am zvîrcolit în focul dragostei
Și n-am pierit, am scăpat vie!...

Acum, în prospețimea zăpezii au răsărit ghioceii,
Pe crengi arse de frig simt, presimt mugurii...
Îi văd, îi aud cum se sparg.
Am să-i aștept,
Am să duc întîile frunze,
Toată primăvara am s-o duc
La mormântul dragostei mele...
Acolo... știi unde...
Pe maidanul unde ai zvîrlit-o ca pe un gunoi!
Uite cum strălucește!
Ca un licurici într-o pădure, noaptea.
Dragostea mea a murit,
Dar uite-o întreagă în steaua de-acolo,
Întîia stea de pe tot necuprinsul acestui amurg,
Uite-o întreagă în lacrima care a rămas agățată ,
Între gene...