Incercare literara-Ea
31.01.2023 16:45
A prins foarte bine la voi Incercarile mele literare de peste timp! Imi propun ca, din cand in cand, sa mai aduc cate una. Daca neuronul nu mi se va sufoca sub avalansa ideilor care imi tranziteaza capul atunci vor aparea si textele. Azi am un text dupa o idee mai veche. Sa scriu despre ...Ea. (of...iar "EA", lasa ca vad eu comentarii care mai de care...Sau nu, cine stie). Hai sa vedem ce iese din text scris in prag de seara! CR_
As vrea sa scriu despre ea tot timpul! Indiferent ca scriu despre sport, politica sau mondenitati, as vrea sa scriu (si) despre Ea. As scrie pentru că simt ca propoziția mea este incompletă fără a descrie frumusețea ei. Frumusetea ei totala. Și prin frumusețe, nu mă refer la o față frumoasă, la un corp desavarsit de proeminente ucigatiare. Mă refer la expresia ei, ma refer la nelinistea pe care mi-o sadeste in suflet de fiecare data cand vad, cand simt, cand gust orice emoție care vine din inima ei. Lumea o vede rezervata, cuminte si la locul ei. Aproape toata lumea crede ca daca cineva nu vorbește mult, "nu spune" prea multe. Pentru că ei, ei ceilalti asa au văzut-o. Sau poate toți erau atât de analfabeți vizual încât nu i-au putut citi fața. Fata ei exprima multe, ia forme nebanuite de dragoste. Iar in lumina lunii..., ei bine atunci, e tocmai buna de iubit!
Ca să nu-i scriu tot timpul, o citesc. O citesc dincolo de sloave scrise. I-am citit durerea din ochi. I-am citit si durerea din suflet, durerea pe care o ține strajnic ascunsa de ani de zile. Am reusit sa escaladez cele mai adanci ziduri , am reusit sa o cunosc cat ii este permis unui muritor sa o stie. Si tu poți observa zâmbetul ei de exemplu, suras care se estompează ori de câte ori se uită în altă parte. Pentru ca... Ea evită.
Ea evită sa "se vada" din exterior faptul că o doare asa de tare. Atat de tare. Sau sa isi transmita propria durere celor din jur. Ea nu este atât de neglijentă cum cred oamenii. Sau... poate că este, când numai cand vine vorba de ea. Pentru cei din jur, ea este grijulie ca o mamă, așa a fost întotdeauna. Si a fost mereu acolo, disponibila la nevoile lor. Dar chiar dacă a trecut prin iad in multe perioade demult trecute, și-a păstrat inocența de-a lungul vieții. Focul iadului nu a afectat-o prea mult, dar cuvântul "fără grijă" da. Fara grija celorlalti fata de Ea. Poate nu a contat pentru nimeni la nivelul meritat dat de maretia ei. Sau poate că nu a fost conștientă că toată această durere care a existat vreodată în lume, nu era pentru ea. Dar, cu toate astea durerea a contat, faramitandu-i vitraliile sufletului.
Deci DA, scriu despre Ea tot timpul, scriu pentru a-i da curajul să înfrunte lumea singură, asa cum a facut mereu. A reusit sa invinga chiar și fără un scriitor care să o descrie complet sau fără un iubit care sa o mangaie cand suspinele ei indemnau la asta. A reusit singura!
Dar cine este ea?
Ea, ești tu....