Incercare literara-Iubirea
Azi e sarbatoare! E ziua sfantului Andrei. Ocrotitorul Romanilor, ocrotitorul Romanie. Romania, tara aia din Europa in care unii vor sa uite sa iubeasca Si sa se iubeasca. Barbatul cu o femeie, Femeia (o draga de Ea,) cu un barbat. Dar nu facem politica pe acest site. Aici scriem, citim, iubim, dorim si ne incarcam energetic. O, ba nu, ca nici asta nu e bine. Incarcarea energetica. Suna a misticism si nu da bine in ziua de azi. Nici iubirea nu (mai) da bine. Iubirea de oameni, de semeni, de tara. E ceva desuet. E ceva anormal. E ceva aproape interzis. Si hulit. Suntem europeni doar, suntem globalisti, progresisti, trebuie sa iubim (m)UE, nu mai trebuie sa iubim tara. Tara aia a noastra, care..., buna sau rea ne-a crescut, ne-a educat, ne-a suportat. Sute de ani de-a randul. Asa buni sau prosti cum am fost noi sau cum au crezut altii ca suntem. Noi romanii, de secole! Dar azi e zi de sarbatoare. La Multi Ani tuturor, tuturor romanilor ocrotiti de Sf. Andrei.
In incercarea literara de azi voi scrie despre iubire. Doar despre iubire. Nu dati cu pietre in pianist. Cum spuneam, este doar o incercare literara. Si asa cum stiti, scrisul nu e tocmai punctul meu...forte. Nu intrebati care e acel punct ca nu o sa aveti bucuria unui raspuns din partea mea. CR_dixit
Odată ce m-a sărutat, inima mi-a încetinit, iar fiecare mușchi din corp s-a relaxat. Atat de mult m-am relaxat ca am uitat sa si respir. Cât de mult aveam nevoie de ea m-a îngrozit. Ca de aer! Nu mi-am imaginat că dragostea poate fi așa pentru toată lumea... Poate am fost doar eu și ea asa. Poate că împreună eram această entitate volatilă care fie ar imploda, fie s-ar contopi. Ca de explozie, era vorba de fiecare data cand eram impreuna. Oricum ar fi, în momentul în care am cunoscut-o, viața mea a fost dată peste cap. Și nu am vrut să fie altfel. Decat asa, data peste cap. Gabriel Garcia Marquez spunea odata ca "Distanţa nu este o problemă. Problema sunt oamenii care nu știu să iubească fără să atingă, fără să vadă sau fără să asculte. Iubirea se simte cu inima, nu cu trupul". Mare dreptate avea. Hai sa va spun eu de ce, daca tot "m-am pornit". Si nici nu stiti voi cum pot io sa fak cand..."ma pornesc" Sau stiti? Ma rog, raspunsurile sunt impartite, dar sa revin.
Cea mai pură formă de iubire este considerația. Fii atent la detalii. Alea fac diferenta. Ca de iubit...oricine stie. O face in felul lui, desigur dar de stiut toti au pretentia ca stiu. Stiu ca nu iubesc usor. Dar când iubesc o fac cu o intensitate atât de mare încât se simte de la o milă distanță. Iubire d-aia dureros de apriga care zguduie pământul şi face oceanul să urle. Si dupa ce o simti, da, tu femeie, pe pielea ta, te face sa te intrebi daca pana acum ai cunoscut vreodată dragostea. Aia adevatara, sincera, totala. Te-ai simțit vreodată cu adevărat apropiata de cineva? Atât de aproape încât sa nu poți înțelege de ce tu și cealaltă persoană aveți două corpuri separate, două piei separate? Doua suflete...
Imi amintesc când ne-am întins împreună pentru prima dată și am închis ochii și am simțit trosniturile părului tau între degete. Pentru ca asa a inceput. Cu imbratisarea parului. Erai toată căldură și lumină si scântei. Mii de artificii iti luceau in ochi. Iar eu, eu cand eram cu ea, pielea mea ofta că centrul lumii era exact aici. Aici langa mine. Ofta a dor, a drag a jale. A jale ca pleci... Dar... ma bucura un cand, ma bucura, imi dadea sperante si fericire: "Distanţa nu este o problemă. Problema sunt oamenii care nu știu să iubească fără să atingă, fără să vadă sau fără să asculte. Iubirea se simte cu inima, nu cu trupul."
Asta a fost pentru azi. De maine ne intalnim iarna. Un decembrie luminos va urez. CR_
- Joanne Horniman